Dupa atentatele de la New York, Madrid si Londra, Al-Qaeda si-a schimbat strategia, celulele organizatiei, precum si grupurile afiliate fiind obligate sa actioneze autonom. O parte dintre celule se autofinanteaza din crima organizata, alta parte apeleaza la hawala (un sistem bancar informal, bazat pe incredere), fiind folosit si sistemul de curieri, care plimba numerarul dintr-o tara in alta, adica de unde acesta este disponibil, pana acolo unde este nevoie de el. Nu in ultimul rand, prin aparitia sistemelor de plata informatizate, s-a dat apa la moara unor tranzactii financiare nu tocmai curate, printre care si trasferurile de numerar catre organizatiile teroriste.
Masurile stabilite de Consiliul de Securitate al ONU pentru inghetarea activelor banuite ca ar finanta terorismul, nu au reusit sa perturbe intr-o masura semnificativa activitatea Al-Qaeda. Potrivit unui raport al C.I.A (principala agentie americana de informatii), bugetul total al Al-Qaeda pentru atentatele de la 11 septembrie 2001 s-a ridicat la 30 de milioane dolari. Aceste fonduri au fost folosite pentru antrenamentul prealabil al teroristilor care au participat la atacul propriu-zis, dar si al acelora care i-au ajutat din umbra, cat si pentru echipamentele militare, de telecomunicatii si de transport folosite, chirii si cazari, acte false, mese etc.
Estimarile C.I.A. au mers mai departe, calculand bugetele unor actiuni teroriste, in functie de locul unde s-au desfasurat, de participantii la actiuni, dar si de procurarea de explozibili, materiale de supraveghere, harti etc.
Iata mai jos, costurile estimate ale unor atacuri teroriste:
- Atacul terorist de la metroul londonez (7 iulie 2005): 8.000 lire sterline (52 de morti);
- Metroul din Madrid (Atocha, 11 martie 2004): 100.000 dolari (200 morti);
- Istanbul (15 si 20 nov. 2003): 40.000 dolari (57 morti);
- Marriot Hotel (Jakarta, 5 aug. 2003): 30.000 dolari (12 morti);
- Bali (12 oct. 2002): 50.000 dolari (202 morti);
- Turnurile gemene New York (numai atacul propriu-zis, 11 sept.2001): 400.000-500.000 dolari (peste 3.000 morti);
- Ambasadele SUA din Kenya si Tanzania (7 august 1998): 50.000 dolari (224 morti);
Este foarte lesne de observat ca multe dintre aceste atacuri nu au avut costuri ridicate, insa urmarile au fost extrem de dramatice.
In ultimii ani, cu precadere dupa masurile luate in urma atacurilor din 2001-2005, grupurile asociate cu Al-Qaeda s-au plans ca duc o acuta lipsa de fonduri. Astfel, un lider al Al-Qaeda, Mustafa Abu al Yazid (mort in 2010) se plangea la 10 iunie 2009, pe forumurile extremiste ca "multi dintre mujahedini nu mai pot participa la Jihad din cauza lipsei de fonduri".
Pe diverse alte site-uri s-a discutat in acea perioada despre riscurile cu care militantii organizatiei se confruntau la sustragerea de fonduri si spalarea de bani proveniti din actiuni criminale (rapiri de persoane) sau trafic de droguri. Se tragea un semnal de alarma cu privire la prigoana care aparuse in tarile occidentale la adresa jihadistilor infiltrati in banci, care inlesneau diverse transferuri de fonduri din conturi si de pe cartile de credit.
Aceste semnale au indicat presiunea semnificativa sub care se afla Al-Qaeda, care, in 2009, potrivit Departamentului Trezoreriei SUA s-a aflat in cea mai precara pozitie financiara. Totusi, organizatia terorista a continuat sa revendice atacuri soldate cu sute de morti, aceasta activitate aratand ca Al-Qaeda continua sa aiba succes si bani.
De unde veneau si inca mai vin aceste fonduri? Pentru a intelege circuitul financiar, trebuie sa vedem cum este organizata Al-Qaeda. Dupa atacurile din 11 septembrie 2001, organizatia terorista numarul 1 a lumii a hotarat sa schimbe dezvoltarea structurii sale operationale, transformandu-se intr-o organizatie descentralizata.
Prima din cele trei entitati, care este si cea originala, isi are sediul la granita dintre Afganistan si Pakistan si era condusa, pana la executarea sa de catre fortele de comando americane, la 2 mai 2011, de Osama bin Laden. Americanii nu au reusit decat sa-l omoare pe bin Laden, dar structura organizatiei din Pakistan a ramas intacta.
Al doilea grup, alcatuit din combatantii veterani, care au beneficiat de formare in Afganistan, se extinde in zeci de tari. Aproape ca nu exista tara importanta in lumea asta unde sa nu se afle si un reprezentant al Al-Qaeda. Este organizatia care ofera cursuri de formare pentru noii recruti.
A treia entitate este alcatuita din militanti recent radicalizati care formeaza celule locale. Ei nu depind de o autoritate centralizata si nici nu sunt legati de aceasta. Celulele sunt autonome si, in general, invizibile pana in momentul in care isi asuma un atac.
Inca de la inceputurile sale, sursele de venit ale Al-Qaeda s-au bazat pe asa-numitii "donatori", majoritatea dintre ei din zona Golfului, in principal din Arabia Saudita. A doua sursa de venit sunt organizatiile caritabile, create special pentru strangerea de fonduri fara control guvernamental, stiut fiind ca multe guverne ale lumii ofera numeroase facilitati acestor organizatii, dar si o toleranta crescuta in planul verificarii fondurilor pe care le ruleaza.
Multi dintre colectorii de fonduri, cum ar fi Khalid Sheikh au fost arestati, dar au aparut imediat altii care le-au luat locul sau colectarea banilor s-a facut prin diverse firme fantoma cu conturi in paradisurile fiscale. Khalid Sheikh avea, la momentul arestarii sale, o combinatie exploziva de cetatenii: bosniaca, kuweitiana si pakistaneza. In 2005, Khalid a fost arestat la Rawalpindi, in Pakistan de un comando americano-pakistanez, transferat apoi in SUA, unde a ajuns in custodia armatei, la Guantanamo Bay, in 2006. Acolo si-a marturist implicarea in mai multe actiuni teroriste, inclusiv in atacurile de la New York, din 2001, si a dezvaluit circuitul fondurilor in interiorul Al-Qaeda. In 2012, un fost procuror militar american a criticat procedurile prin care sunt obtinute declaratiile detinutilor de la Guantanamo Bay, iar marturisirile lui Khalid Sheikh au fost imediat puse pe seama torturii de catre organizatia terorista din care acesta a facut parte.
O alta sursa importanta de fonduri pentru Al-Qaeda au fost si au ramas organizatiile caritabile. Aceste organizatii se bazeaza pe increderea donatorilor ca donatiile merg tintit catre scopul declarat. Un alt avantaj al organizatiilor caritabile este ca dispun de suficienti bani lichizi, extrem de usor de "plimbat" fara a li se lua urma. Mai mult decat atat, majoritatea organizatiilor caritabile au infrastructura necesara pentru a efectua tranzactii internationale din si in "conturi curate", dincolo de orice banuiala. Sa nu uitam ca actele de caritate reprezinta unele dintre principiile fundamentale ale religiei islamice si ca persoanele avute sunt obligate sa plateasca asa-numita zakat (o donatie anuala de 2,5% din economii si active). In afara de zakat, Coranul a mai instituit si traditionala sadaqah (contributia voluntara) catre cei nevoiasi. Multi musulmani contribuie cu fonduri pentru caritate, sumele de bani fiind platite, in general, la moschee, si fiind destinate diferitelor activitati religioase, umanitare si sociale.
(continuare in editia de maine, 11 mai)
.
Un produs media marca Rentrop&Straton 
