Jurnalistii prezenti descopera, cu mirare, o casa destul de modesta, cu mai multe camere adecvate statutului de sef de stat si cu un cabinet prezidential confortabil. Biroul din lemn masiv, sculptat, este asezat pe un covor pe care se presupune ca nepotii presedintelui se vor juca in timp ce acesta va conduce, cu intelepciune, tara.
Pana la urma acesta este tipul de resedinta la care te astepti atunci cand vizitezi o tara in care 35% dintre cetateni traiesc sub pragul saraciei. In realitate presedintele Ianukovici nu mai locuieste in aceasta resedinta. El se lafaie intr-un somptuos palat a carui valoare este estimata la circa 100 de milioane de dolari, situat intr-un fost parc public, un pic mai mic decat Principatul de Monaco. Este atat de mult lux acolo incat l-ar putea face invidios pana si pe Albert de Monaco. In plus, privita din afara, resedinta fortificata pare un campus militar secret. Dar ceva nu se leaga. Cum si-ar putea permite un presedinte, care are un salariu de 115.000 de dolari pe an, sa detina o proprietate atat de valoroasa?
Resedinta lui Ianukovici este situata intr-un parc de 137 de hectare, aflat la 15 kilometri nord de Kiev. Parcul Mejigorie a apartinut unor calugari crestin-ortodoxi, care au fost alungati de aici pe la 1700. Manastirea lor a fost arsa din temelii, iar cenusa a fost demult imprastiata de vanturile aspre venite dinspre est. Regimul sovietic, sub care Ucraina a trait timp de 70 de ani, a construit aici o resedinta care sa ii serveasca pe conducatorii comunisti ai vremurilor. Dupa ce Ucraina a devenit independenta, cladirea a fost folosita pentru a gazdui mai multe delegatii straine, dar in anul 2002, cand Viktor Ianukovici a fost numit prim-ministru, el a cerut o resedinta oficiala, in care sa locuiasca impreuna cu familia. A primit chiar resedinta din parcul de 137 de hectare. In anul 2003 Ianukovici a reusit sa concesioneze intreaga proprietate, la un pret ridicol, pentru o perioada de 49 de ani, promitand in schimb implementarea unor programe nationale de modernizare. Dupa semnarea actelor de concesiune Ianukovici a demolat vechea cladire comunista, ridicand mai multe imobile moderne si un club pentru practicarea sporturilor.
In 2004, ”Revolutia Portocalie” a instalat la Kiev o noua echipa de lideri politici, care au promis sa aduca stabilitate si egalitate de sanse in Ucraina. Ianukovici a fost imediat evacuat din resedinta sa, dar cum revolutia a durat doar pana in 2006, Ianukovici a revenit ca prim-ministru si ca locatar de lux la Mejigorie. In 2007, Ianukovici a preluat in proprietate privata nu doar campusul personal pe care si-l construise la Mejigorie, ci intregul parc public de 137 de hectare. In schimbul proprietatii Ianukovici a oferit, cu generozitate, doua blocuri darapanate, la marginea Kievului.
In 2009, primul-ministru de atunci, Iulia Timosenco, a incercat fara succes sa readuca Mejigorie in patrimoniul statului. La mijlocul lui februarie 2010 Ianukovici a fost ales presedinte, iar la putin timp dupa alegerea sa, pentru a nu mai exista niciun fel de discutii, Mejigorie a fost trecut in proprietatea unor corporatii controlate de Ianukovici, iar Iulia Timosenco a fost aruncata in inchisoare sub acuzatia de abuz de putere.
De atunci lucrurile au evoluat spectaculos, investindu-se bani din fonduri guvernamentale. Noul palat pe care si l-a dorit actualul presedinte al Ucrainei s-a transformat intr-un adevarat Versailles, inobilat cu decoratiuni invelite in foita de aur, podele din marmura si candelabre din cristal fin, a caror costuri se ridica la peste 100.000 de dolari bucata. De altfel, conform documentelor vamii ucrainene, in lista de bunuri importate pentru decorarea palatului prezidential, figureaza usi de cedru importate din Liban de 64.000 de dolari bucata, lambriuri pentru casele scarilor in valoare de 200.000 de dolari, panouri din sticla pentru gradina de iarna de 328.000 de dolari, precum si placaje din piatra pentru coloanele neoclasice si parapet din piatra pentru scari in valoare de 430.000 de dolari. In cursul unui singur an si jumatate costurile totale ale accesoriilor importate pentru resedinta presedintelui Ianukovici s-au ridicat la 9.416.000 dolari. A aparut si o gradina zoologica din care nu lipseau cangurii si ursii koala. Din pacate, unul dintre canguri a evadat in timp ce ingrijitorul incerca sa-l hraneasca, iar cel de al doilea a murit de pneumonie, nefiind obisnuit cu temperaturile de -15ᵒC.
Cateva milioane de dolari au fost investite pentru a se construi un teren de golf, un club de echitatie, terenuri de tenis, piste de bowling, un poligon subteran de tir, hangare pentru avioane si un heliport. Surprinzator este ca resedinta principala dispune de garaje pentru toate cele 70 de masini exotice ale flotei presedintelui. Oficial, Mejigorie apartine unei firme din Donet ”Tantalit”, detinuta in proportie de 99,97% de compania austriaca ”Euro Est Beteilungs GmbH”. Traseul merge mai departe, in Marea Britanie, deoarece firma austriaca este, la randul sau detinuta de compania britanica ”Blythe Europe Ltd”, cu adresa inregistrata la numarul 29, pe Harvey Street. La aceeasi adresa, pentru sume modice, sunt inregistrate mai multe firme de ”fatada”, apartinand unor oligarhi rusi si ucraineni.
Povestea lui Viktor Ianukovici este un paradox. Dupa ce a respins complet propunerea de asociere la Uniunea Europeana, dar si drepturile omului si democratia care sunt incalcate, determinand sute de mii de oameni sa protesteze in strada, Ianukovici foloseste Europa drept paravan pentru afacerile sale si ale familiei sale.
Si ca povestea sa se incheie frumos, la sfarsitul anului trecut, un editor din Donet, i-a avansat lui Ianukovici suma de 2.000.000 de dolari, pentru ca acesta sa-si scrie memoriile. Cu final neasteptat...
Un produs media marca Rentrop&Straton 
