Stirea este insa departe de a linisti apele care s-au tulburat ca urmare a acestui incident aviatic, China, care a pierdut 153 de cetateni, ce se aflau la bordul zborului MH 370, fiind extrem de furioasa pe Malaezia, care si-a demonstrat fragilitatea sistemului de aparare aeriana, neputand gasi un avion pe care l-au avut sub control pe radare.
Pentru a intelege mai bine nervozitatea Chinei, trebuie sa stim ca exista doua tipuri de radare: radare secundare, in cea mai mare parte civile, care capteaza semnalele trimise de avioanele comerciale si radare primare, care sunt instalatii militare. Acestea din urma sunt menite sa sesizeze orice miscare in spatiul aerian al tarii care le detine, dar si dincolo de acesta. In cazul in care apar situatii de urgenta se emite o alerta antiaeriana, fiind necesara interventia aviatiei militare.
In cazul zborului MH 370 se stie ca sistemele de transmisie automata a datelor ACARS si transponderul avionului s-au oprit din a mai emite semnale, iar acest lucru s-ar fi putut intampla in doua situatii: oprirea intentionata de la bordul avionului sau o defectiune tehnica extrem de grava, care nu a putut fi remediata.
Este din ce in ce mai cert ca radarele militare primare malaeziene au detectat ruta aeronavei, care si-a schimbat altitudinea autorizata de zbor de 10.700 de metri, urcand pana la 13.700 de metri. Aceasta altitudine reprezinta limita superioara a modelului Boeing 777, iar manevra a constituit un comportament anormal. Mai mult decat atat , tot radarele militare au inregistrat un viraj brusc catre vest si o reducere a altitudinii la 7.000 de metri, un alt comportament bizar care ar fi trebuit sa puna in alerta apararea antiaeriana din Malaezia. Acest lucru nu s-a intamplat insa.
In cazuri de acest tip, expertii afirma ca ar fi fost necesara o procedura de interogare a companiei aeriene comerciale asupra planului de zbor, iar daca se constata ca acesta nu a fost respectat, avioane militare ar fi trebuit sa decoleze imediat pentru a realiza contactul vizual cu aparatul scapat de sub control. Aviatia militara a Malaeziei nu a facut niciuna dintre manevrele specifice unui astfel de caz, desi cunostea foarte bine procedurile de baza pentru apararea securitatii nationale.
O asemenea "scapare" putea duce la o catastrofa chiar mai mare decat cea in care si-au pierdut viata cei 239 de pasageri si membrii ai echipajului, de genul celei petrecute la 11 septembrie 2001, cand pirati ai aerului au indreptat avioane comerciale spre cladiri civile si militare ale Statelor Unite. Daca avionul a fost deturnat, acesta ar fi putut cu usurinta lovi imensele turnuri din Kuala Lumpur sau chiar patrunde pentru o lovitura similara pe teritoriul chinez.
Un produs media marca Rentrop&Straton 
