Este manipularea pretului petrolului adevarata sanctiune pentru Rusia?

Adevarata sanctiune pentru Rusia ar fi o scadere a pretului petrolului pe pietele internationale la sub 90 de dolari pe baril, ceea ce ar afecta bugetul "sensibil" al statului şi ar reprezenta cea mai importanta sanctiune a comunitatii internationale, a declarat recent guvernatorul BNR, Mugur Isarescu.

"Bugetul Rusiei este foarte sensibil şi de la 90 de dolari (pretul pe barilul de titei - n.r.) in jos impactul ar fi major. Probabil ca asta ar fi adevarata sanctiune", a explicat acesta.

N-ar fi prima data cand SUA a apelat la aceasta arma, extrem de eficienta in castigarea Razboiului Rece. Fosta administratie Reagan, in stransa colaborare cu cei doi presedinti ai Fed, Volker si Greenspan, au elaborat o politica monetara de intarire a dolarului care a dus la prabusirea pretului petrolului la 27,88 dolari pe baril la finalul celui de-al doilea mandat al lui Ronald Reagan. Exista insa o diferenta fata de acea perioada, pe care guvernatorul Isarescu ar trebui sa o cunoasca, actuala politica monetara a Fed nu este una restrictiva, menita a intari dolarul, ci una de relaxare, cantitativa si mai ales calitativa.

Executia bugetara a Rusiei, dependenta de pretul petrolului

Daca analizam economia si bugetul Federatiei Ruse, declaratia guvernatorului BNR pare a se baza pe date. Potrivit calculelor Forbes, daca luam in calcul pretul petrolului Brent de la finalul lui 2013, 111,76 dolari pe baril si cel al gazelor naturale, de 66 dolari pe baril echivalent petrol, veniturile totale obtinute de Rusia de la industria petroliera sunt de 662,3 miliarde de dolari (26.5% din PIB), iar cele obtinute numai din exportul de petrol si gaze de 362,2 miliarde de dolari (14,5% din PIB).

In prezent, Rusia produce aproximativ 10,4 milioane de barili pe zi si exporta aproximativ 70% din aceasta cantitate. Pretul petrolului rusesc (Ural) s-a tranzactionat istoric in apropierea celui al petrolului Brent, aflat un nivel de aproximativ 106 dolari pe baril in prezent. La aceste preturi si volume, veniturile Rusiei din petrol ar fi 402 miliarde/an. Mai mult de jumatate din veniturile bugetare de 410 miliarde de dolari/an provin din taxele si impozitele pe care industria de petrol si gaze le plateste.

Forbes sustine ca, pentru a avea o executie bugetara echilibrata, Rusia are nevoie de un pret de 118 dolari/baril.

Rezervele SUA, echivalente cu productia pe 67 de zile a Rusiei

Rezervele strategice de petrol ale SUA sunt de 696 de milioane de barili (aproximativ echivalentul a 67 de zile de productie ruseasca). Petru aceste rezerve, efectuate incepand cu criza petrolului din 1970, SUA a platit in medie 29,75 dolari pe baril sau 36,93 de dolari pe baril, daca luam in calcul si costurile de stocare, mai putin dobanda). 

Daca SUA ar putea cobori pretul Brent-ului la un nivel de 70 de dolari pe baril (de la 106 dolari cat este in prezent!) si reduce volumele de export ale Rusiei cu un milion de barili pe zi, Forbes estimeaza ca economia Rusiei ar suferi pierderi de venituri de 13,5 miliarde de dolari pe luna din industria de petrol si gaze si de venituri din export in valoare de 10 miliarde pe luna.

In acelasi timp, eliberarea rezervelor strategice ale catre export ar diminua costurile cu importurile ale SUA cu 10,4 miliarde de dolari pe luna.

Executia bugetara a Arabiei Saudite, dependenta de un pret de 94 dolari pe baril

Toate bune si frumoase, numai ca pentru a manipula pretul international al petrolului, rezerva strategica a SUA (echivalenta cu productia pe 67 de zile a Rusiei) este insuficienta. Mai este nevoie si de ajutorul OPEC, in special al Arabiei Saudite (singurul producator de talia Rusiei). Folosind presiuni geopolitice, SUA ar putea sa convinga cartelul exportatorilor de petrol sa joace acest joc, insa numai pe o perioada limitata de timp.

Motivul: nu numai Rusia depinde de pretul international al petrolului pentru echilibrarea executiei bugetare. 

Asa cum remarca in urma cu un an Energy Report, pana si cartelul OPEC, care timp de aproape doua decenii a dictat pretul petrolului la nivel global a pierdut controlul acestuia. Motivul: subventionarea masiva a preturilor pe plan intern, dublata de explozia demografica, a condus la majorarea consumului intern si la micsorarea exporturilor, ceea ce pune in pericol executia bugetara a statelor membre. 

Populatia Arabei Saudite s-a majorat de la mai putin de 10 milioane de locuitori la finele anilor '70 la peste 25 de milioane astazi. Iar majoritatea populatiei este neproductiva, milioane dintre sauditi traind pe spinarea celui mare stat asistential din  lume. Chiar daca nu produc mai nimic, ei consuma extrem de mult, mai ales cand vine vorba de energie. Un galon de benzina costa in Arabia Saudita 61 de centi.

Potrivit Arab Petroleum Investments Corp. (Apicorp), Arabia Saudita, cel mai mare producator OPEC, are nevoie de un pret de 94 de dolari pe baril pentru a-si echilibra executia balanta bugetara. Irakul sta mult mai rau, pretul titeiului la care excel-ul ministerului de finante de la Bagdad s-ar inchide este de 125 de dolari pe baril, de doua ori mai mare decat cel la care si-ar rezolva Quatar-ul problemele bugetare.

In prezent, pretul unui baril de titei care constituie cosul OPEC este de 102,16 dolari.

Exxon si Chevron - primii loviti de o eventuala manipulare a pretului

In plus, primii care ar avea de suferit de pe urma manipularii pretului petrolului nu ar fi rusii, ci marii giganti petrolieri americani, precum Exxon sau Chevron. si asta pentru ca nu exista un singur pret al petrolului, dupa cum nu exista un singur tip de petrol. Vanzarea rezervelor de petrol din SUA ar pune presiune, cel putin la inceput, in special pe pretul petrolului din SUA. Pentru ca stocurile americane au fost alimentate evident cu petrol din SUA, in special West Texas Intermediate (WTI), etalonul de pe acea piata.

In lume, exista mai multe burse ale petrolului, pe langa NYMEX si bursa londoneza ICE Futures Europe, printre care cea de la Dubai, Singapore sau Japonia. De asemenea exista mai multe tipuri de petrol, din care 3 sunt extrem de importante: West Texas Intermediate, Brent si Dubai (cosul OPEC). Pe piata anmericana benchmark-urile sunt WTI si Brent-ul, pe cea europeana, Brent-ul, pe cea asiatica Brent-ul si Dubai-ul, iar in Japonia, Australia si Noua Zeelanda, Dubai-ul. In Romania, benchmark-ul este titeiul Ural, a carei evolutie este istoric legata de cea a Brent-ului.

Citește mai multe amanunte suplimentare si grafice pe Energy Report: Pot manipula Statele Unite prețul petrolului pentru a sancționa cu adevărat Rusia?