Analizele Manager.ro: 13 ani de la bombardarea Belgrad-ului de catre NATO. Ce mai face astazi Serbia?

Analizele Manager.ro: 13 ani de la bombardarea Belgrad-ului de catre NATO. Ce mai face astazi Serbia? serbiafosta iugoslavieuniunea europeananato

In urma cu 13 ani, pe vremea lui Slobodan Milosevici, Iugoslavia era bombardata fara mila de catre NATO, urmare a problemelor ei cu etnicii albanezi din provincia Kosovo. Astazi Serbia, urmasa acelei Iugoslavii, a uitat de perioada Milosevici si este candidat oficial pentru aderarea la Uniunea Europeana. Mai mult chiar, peste 30% din sarbi vor ca tara lor sa adere si la NATO, fostul lor inamic. Atitudinea aceasta de deschidere, foarte eficienta de altfel, este promovata de trei oameni politici - Vuk Jeremici, Bozidar Delici si Borislav Stefanovici“ care, in opinia publicatiei Le Figaro, au trei mari atuuri: sunt tineri, ambitiosi si scoliti in Occident.
Arestarea criminalilor de razboi, impacarea cu vecinii sai, relaxarea relatiilor cu Pristina... Pe scena internationala, Serbia incepe sa iasa in evidenta. Astazi, aceasta tara, considerata ca fiind o mare problema cu numai un deceniu in urma, este de la 1 martie a.c. candidat oficial pentru aderarea la Uniunea Europeana.

“Aceasta recunoastere mult-asteptata este izbanda unei noi generatii de oameni politici care au preluat fraiele diplomatiei tarii, cu ambitia de a intoarce o data pentru totdeauna pagina  Milosevici”, considera un observator occidental. Trei dintre acesti oameni politici – Vuk Jeremici, Bozidar Delici si Borislav Stefanovici – sunt de asemenea pe cale de a castiga un pariu mult timp considerat imposibil: acela de a deschide Serbiei portile UE fara sa faca niciun compromis (sau aproape niciunul) in problema Kosovo.

Dar cine sunt acesti trei oameni?

1. Vuk Jeremici a devenit minstru de externe, in 2006, la doar 31 de ani. Nascut in 1975, s-a format la Kennedy School of Government, pepiniera americana a liderilor politici de maine. Nationalist si pro-occidental, a aparat cu o eficacitate americana intransigenta Serbiei asupra problemei Kosovo in intreaga perioada care a trecut de la declararea independentei acestei foste provincii sarbesti, in 2008.

Considerat insa prea incrancenat sau chiar arogant, Jeremici a fost repozitionat in 2010 pe o nisa care s-a dovedit a fi mult mai rodnica – aceea de a convinge tarile lumii sa nu recunoasca statul Kosovo. De la Calcutta la Teheran, trecand prin Mexic, el a reactivat cu succes fostele retele iugoslave, mergand impotriva intereselor prietenilor sai americani.

2. Bozidar Delici, vice-premierul sarb insarcinat cu integrarea europeana, nu este cu mult mai in varsta decat Vuk Jeremici (este nascut in 1965) si cei doi impartasesc acelasi parcurs de excelenta. Ajuns in Franta la varsta de zece ani, fara sa vorbeasca franceza, a absolvit institutii de invatamant prestigioase, devenind un economist de top, cu un limbaj de yuppie (acronim de la Young Urban Professional).

Dupa o cariera impartita intre sectorul privat si cel guvernamental (a detinut diferite posturi de consilier), din 2007 lucreaza direct cu presedintele Tadici, cu un singur tel: Europa. Mai fin decat Jeremici, el incearca sa-i convinga pe oficialii europeni ca “a lega Kosovo de UE inseamna a prepara cuibul extremistilor din Serbia” si totodata doreste sa-l faca uitat pe Slobodan Milosevici. Si cand vine vorba de acest al doilea scop, Delici, un individ “adorabil” dupa cum il descrie anturajul sau, poate deveni foarte taios. “Problema dumneavoastra este ca vedeti inca Serbia prin prisma trecutului. Chiar si mie imi vorbiti de parca as fi Milosevici”, s-a rastit el in urma cu cateva luni la ziaristii de la Le Figaro.

3. Al treilea este Borislav Stefanovici, 37 de ani, responsabil de negocierea directa cu albanezii privind termenii unei “cooperari tehnice”. La sfarsitul lunii februarie a.c., el a fost cel care a smuls acest acord de cooperare cu Pristina, acord care, potrivit opiniei generale, a deschis calea Serbiei catre UE.

A fost atunci un succes diplomatic datorat atat lui Stefanovici, cat si slabiciunii adversarilor sai, lipsiti de o elita demna de acest nume. E suficient sa ne gandim la cel mai reprezentativ kosovar, primul-ministru Hashim Thaci, acuzat de catre Consiliul Europei ca ar fi profitat de pe urma traficului de organe umane in timpul razboiului din 1999. (De precizat ca Stefanovici, seful echipei de negocieri cu Pristina, era in urma cu doar cativa ani chitarist intr-o trupa punk, "Generatie fara viitor" – un nume in care multi tineri sarbi probabil se recunosteau.)

Ambitiosi, increzatori si cosmopoliti, acesti noi lideri sarbi seamana mult unul cu altul. Ei impartasesc de asemenea si o loialitate de neclintit fata de mentorul lor in politica, presedintele Boris Tadici, cel care conduce procesul de apropiere de Europa bazandu-se in mod clar pe calitatile acestor trei oameni ai sai.