Analizele Manager.ro: Cat de real este declinul Americii?

Analizele Manager.ro: Cat de real este declinul Americii? declinul americiicriza economicajoseph s. nye

Joseph S. Nye, profesor de politici publice la Harvard si autorul lucrarii "The Future of Power", remarca faptul ca numarul celor care prognozeaza declinul SUA este in crestere, dar spune ca aceste prognoze negative constituie mai mult o moda si ca ele nu au neaparat o baza reala. Adevarul e ca nimeni nu stie daca SUA se afla sau nu in declin.
Pentru a avea succes ca analist, spune Nye, citat de revista Foreign Policy, trebuie sa urmezi o procedura simpla, formata din trei pasi: sa identifici o tendinta care se contureaza deja, sa prognozezi ca ea va continua si apoi, pe masura ce tendinta in cauza chiar continua, sa atragi atentia ca tu ai prezis cu ceva timp in urma acest lucru.

Bineinteles, daca tendinta este prost identificata, previziunea ta nu se va implini si, ca urmare, te vei trezi intr-o situatie jenanta in care nu vei putea decat sa speri ca lumea va uita ce ai prezis. Cam asta se intampla acum si cu cei care prognozeaza declinul Americii - procedura celor trei pasi este in momentul de fata in plina desfasurare.   

Recesiunile difera. Unele sunt mai profunde si dureaza mai mult decat altele, dar asta nu inseamna nici pe departe ca ele marcheaza colapsul unei economii. Totusi, aceasta logica de bun simt nu i-a impiedicat pe multi sa proclame ca actuala criza este dovada declinului clar al Statelor Unite.

De exemplu, in 2008, presedintele rus Dmitri Medvedev a afirmat ca recesiunea proaspat declansata vesteste finalul dominatiei mondiale a Americii, proclamand ca “epoca in care o economie si o tara domina lumea a disparut.” Apoi, ministrul de finante al Germaniei a facut o declaratie asemanatoare, la fel ca unii lideri chinezi, ideea fiind ca situatia Americii este similiara cu cea a Greciei si ca dolarul risca o prabusire iminenta.

Iar diversi autori din stanga si din dreapta spectrului politic au inundat piata cu lucrari ce prognozau prabusirea trista a puterii americane. “In cele cateva tari in care criza nu a lovit chiar atat de tare, cum ar fi Marea Britanie sau Germania, s-a dezvoltat deja un sentiment de superioritate fata de sistemul economic american”, scriau ei.

Astazi, cu starea precara a monedei euro si cu ritmul incetinit de crestere al economiei chineze, aceasta superioritate nu este deloc evidenta. In loc sa se prabuseasca, dolarul a inceput sa se intareasca, reflectand opinia pietei cum ca, oricat de disfunctional ar fi sistemul politic al SUA, economia tarii este relativ solida. Si la fel de solida este si influenta tarii pe plan extern, in Asia de exemplu, unde neintelegerile Chinei cu tarile din jur au dus la consolidarea rolului Americii ca factor de echilibru.

Unde au gresit, deci, analistii?

In primul rand, “declinul” este un termen inselator. El spune ca exista un ciclu organic al vietii pentru state, asa cum exista si pentru oameni si animale (ceea ce, in esenta, este adevarat), doar ca acest ciclu se manifesta destul de imprevizibil.

Astfel, a fost nevoie de trei secole pentru ca Imperiul Roman de Apus sa treaca de la apogeu la colaps, iar in cazul Imperiului Britanic situatia a fost si mai derutanta. Aici colapsul lui a fost anuntat imediat dupa ce Marea Britanie a pierdut coloniile americane, in secolul 18, dar s-a dovedit ulterior ca, din contra, a urmat perioada cea mai infloritoare a acestui imperiu, gratie revolutiei industriale.

Ceea ce inseamna ca, referindu-ne la situatia actuala, nu avem de unde sa stim in ce punct al presupusului sau ciclu de viata se afla SUA.

Apoi, exista declin absolut si declin relativ, termeni care definesc doua situatii extrem de diferite. Declinul absolut este cel cu care s-a confruntat vechea Roma, cand economia sa agrara si cu o productivitate scazuta s-a prabusit sub presiunea razboaielor – o situatie care nu seamana deloc cu situatia actuala a SUA.

Desi tara are probleme serioase, economia ei ramane performanta: SUA este prima din lume in materie de cheltuieli cu cercetarea si dezvoltarea, prima ca nivel academic, prima ca numar de premii Nobel si prima ca grad de dezvoltare a spiritului antreprenorial.

Conform World Economics Forum, ea se situeaza pe locul 7 in lume din punctul de vedere al competitivitatii economiei, dupa Elvetia, Singapore, Finlanda, Suedia, Olanda si Germania, in timp ce China se afla abia pe locul 29. Cu greu se poate deduce de aici un declin economic absolut.

Cat priveste declinul relativ, acesta se refera la decalajul dintre tara-lider si cele care urmeaza in clasament. Scaderea decalajului in cauza nu inseamna automat ca liderul va fi depasit, iar asta se vede foarte bine daca facem o comparatie intre SUA si China. E-adevarat, este aproape sigur ca, in maximum un deceniu, China va depasi SUA ca valoare a PIB-ului, dar PIB-ul este doar unul dintre indicatorii puterii economice. La fel de sugestiv este PIB-ul pe cap de locuitor si aici decalajul nu se va reduce nici in 50 de ani.

Ca sa nu mai spunem ca previziunile asupra declinului american fata de China ignora dezavantajele geopolitice ale statului asiatic, care se confrunta cu concurenta Japoniei, a Indiei si a altor state din regiune.

Asadar, se afla SUA in declin? Joseph S. Nye spune ca de fapt nimeni nu stie si ca el personal nu ar paria pe acest declin, in ciuda modului ineficient in care americanii gestioneaza criza (pe care ei insisi au declansat-o) si in ciuda vocilor “declinistilor” al caror numar este, evident, in ascensiune.