Analizele Manager.ro: Incotro se indreapta Uniunea Europeana?

Analizele Manager.ro: Incotro se indreapta Uniunea Europeana? uniunea europeanaviitorul eurolargirea uetratatul de la maastricht

Intr-o democratie, daca nu-ti place un guvern poti vota impotriva lui. Cand vine vorba insa de “guvernul” Uniunii Europene, acest lucru nu mai este posibil. Astfel, membrii Comisiei Europene – elementul care se apropie cel mai mult, in structura UE, de puterea executiva – nu sunt alesi prin vot direct. Singurele alegeri sunt pentru cele doua puteri legislative, Parlamentul European si Consiliul Uniunii Europene, dar putini sunt europenii care se obosesc sa voteze. Si asta deoarece e putin probabil ca votul lor sa aiba vreun impact asupra politicii comune a celor 27 de state membre.
Probabil cea mai indreptatita critica la adresa UE este aceea ca n-a reusit sa-si convinga cetatenii de avantajele pe care le aduce integrarea, in contextul actual al globalizarii. In cele mai recente sondaje de opinie, mai putin de jumatate din cei chestionati au afirmat ca a face parte din Uniunea Europeana este un lucru bun, iar 58% au fost de parere ca vocea lor nu conteaza. Si, retineti, vorbim de sondaje din 2008, inainte ca Europa sa fie lovita de criza.

UE a raspuns acestui eurosceptiscism solicitand mai multa putere pentru a se implica in politica si economia statelor membre. Si a obtinut aceasta putere: la summitul din decembrie 2011, 26 din cei 27 de membri (mai putin Marea Britanie) au semnat un acord fiscal prin care Bruxelles-ul sa poata interveni in retusarea bugetelor nationale, efectele fiind limitarea deficitelor si uniformizarea impozitarii pentru intregul bloc.

Actiunea aceasta nu e lipsita de logica, ea incearca sa “repare” decizia luata la Maastrict in urma cu 20 de ani, cand s-a hotarat crearea unei uniuni monetare in absenta unei uniuni fiscale, economice sau politice. Ceea ce insemna, la vremea aceea, ca membrii UE erau de acord cu stabilirea unor rate ale dobanzii, targeturi ale inflatiei si niveluri ale datoriei comune, dar erau liberi sa decida cat sa-si impoziteze cetatenii, ce salarii si pensii sa asigure si ce politici de angajare sa adopte. Mai devreme sau mai tarziu insa, disfunctionalitatile sistemului aveau sa iasa la iveala, iar pietele sa reactioneze brutal, dupa cum de altfel s-a si intamplat.

In prezent UE trebuie sa aleaga: ori sa inceapa sa dezasambleze singura ce a creat, consecintele fiind prabusirea monedei unice, falimentul majoritatii bancilor europene de top si o recesiune prelungita, ori sa formeze un fel de Statele Unite ale Europei, cu politici fiscale si economice comune si cu un guvern federal, la Bruxelles.

Aceasta a doua optiune ar salva euro, dar ar indeparta si mai mult UE de cetatenii pe care ar trebui sa-i reprezinte (va fi o politica de bailout care ii va costa pe contribuabili sute de miliarde de euro). Iar asta ar contrazice insusi telul unei “uniuni din ce in ce mai stranse intre state si popoare”, care sta scris chiar in actul fondator al UE.

“Pe masura ce Uniunea Europeana avanseaza, se pare ca ii pierdem undeva pe drum pe cetatenii europeni”, spunea in 2005 Joe Borg, pe atunci comisar UE. Daca acest lucru era valabil in urma cu 7 ani, el este cu atat mai valabil astazi, cand tehnocratii inlocuiesc politicienii alesi la conducerea Greciei si Italiei, iar echipe de oficiali UE sosesc la Atena, Roma, Madrid si Lisabona pentru a impune masuri de austeritate.

Departarea liderilor Uniunii de opinia publica este reala. In 2002, la lansarea monedelor si bancnotelor euro, credinta generala era ca moneda unica va deveni un simbol al integrarii europene. Acum se pare insa ca, din contra, ea este simbolul unei prabusiri a visului european pentru un viitor comun. In loc sa aduca Uniunea Europeana mai aproape de cetatenii ei, moneda unica a largit prapastia dintre conducatori si popor. Si, departe de a aduce laolalta popoarele Europei, ea este in momentul de fata pe punctul de a le desparti.  

Asta ca sa nu mai vorbim si de perspectivele extinderii. E suficient sa amintim faptul ca “fraiele” largirii UE se afla in mainile electoratului din Austria si Franta, ambele obligate prin constitutie sa organizeze un referendum pentru acceptarea oricarui nou membru. E o prevedere care, efectiv, anuleaza sansele Turciei de a se alatura clubului, data fiind animozitatea celor doua tari fata de minoritatile turcesti de pe teritoriile lor.