Analizele Manager.ro: Minoritati care nu vor sa se integreze – musulmanii si rusofonii
minoritatirusofonimusulmanirepublica moldova
“Multiculturalismul a esuat completâ€, a afirmat inca din octombrie 2010 Angela Merkel. Iar David Cameron si Nicolas Sarkozy i-au tinut isonul, reluand afirmatia aproape cuvant cu cuvant. Iata deci ca, dupa mai bine de jumatate de secol in care au tot predat tarilor mici lectii despre cum trebuie sa se comporte cu minoritatile, greii Europei schimba macazul – multiculturalismul pare sa fie acum in contradictie cu politicile nationale, reprezentand chiar un pericol pentru securitatea Occidentului.
Dupa ce anul trecut Italia s-a ingalbenit de frica la vederea valurilor de refugiati din nordul Africii, liderii europeni si-au intetit discursurile referitoare la “valorile europene” care trebuie aparate. “Sub umbrela statului multicultural am incurajat pana acum diferite minoritati sa traiasca vieti separate, departe una de cealalta si de curentul principal. E o situatie care trebuie sa inceteze”, a declarat premierul britanic David Cameron in cadrul unei conferinte recente de la Munchen pe teme de securitate.
Un lucru foarte adevarat. E suficient de altfel sa aruncam o privire la musulmanii din Germania, Olanda sau Austria ca sa ne convingem ca, intr-adevar, asa se prezinta situatia: musulmanii respectivi starnesc ingrijorare nu neaparat prin numarul mare, cat mai ales prin caracterul inchis al comunitatilor lor, precum si prin aparitia unor structuri institutionale proprii care le sfideaza cateodata deschis pe cele ale statului-gazda.
Sa vedem insa cum se aplica afirmatia de mai sus a premierului britanic, referitoare la vietile separate ale minoritatilor, intr-un loc situat la cealalta extremitate a Europei: in
Republica Moldova. “Musulmanii” de aici sunt rusofonii care, la peste 20 de ani de la prabusirea URSS si de la declararea independentei Republicii Moldova, nu doresc sa se integreze lingvistic si cultural in societatea moldoveana. Iar marturiile venite de la Chisinau arata foarte clar acest lucru:
„Desi URSS a disparut de pe harta lumii, desi ne-am obtinut independenta si desi conducerea la varf e formata din moldoveni de-ai nostri, statutul natiunii titulare, adica al moldovenilor, etnici romani, nu s-a schimbat prea mult. Continuam sa fim dominati de limba rusa, de televiziunile si ziarele rusesti, dar - si mai mult - de mentalitatea de supusi ai Imperiului”, considera analistul politic Constantin Tanase.
Ca si acum doua decenii, daca in discutia dintre cinci moldoveni intervine un rus, toti trec la limba rusa. In numele bilingvismului armonios, moldovenii au fost obligati sa accepte in continuare limba rusa in toate domeniile de activitate. Dupa micile victorii din anii ’90 (tricolor si stema), nu a mai urmat nimic.
Rusa este si acum limba de lucru in institutiile statului, deputatii vorbesc ruseste in Parlament, orasele, inclusiv capitala, sunt inundate de publicitate in limba rusa, limba afacerilor (mari) continua sa fie rusa, vorbitorii de limba romana sunt umiliti ziua in amiaza mare in orice magazin, unde li se cere sa vorbeasca «omeneste» s.a.m.d. Si asta in ciuda faptului ca Legea despre functionarea limbilor, adoptata inca de pe vremea URSS, prevede ca limba de stat este limba moldoveneasca si ca toate mesajele publicitare trebuie scrise in aceasta limba si, eventual, traduse si in alte limbi. Desi aceasta lege „functioneaza” de mai bine de doua decenii, nu a existat niciun caz in care cineva sa fie pedepsit pentru incalcarea ei.
Astfel, asa-zisa minoritate rusa - formata din ucraineni, rusi, bulgari, gagauzi - traieste in lumea ei paralela, care nu se intersecteaza cu cea a moldovenilor. Aceasta minoritate s-a uitat mereu spre Rasarit, a votat altfel decat moldovenii, a insistat pentru folosirea termenului de „limba molodoveneasca”, in loc de „limba romana”, incurajata permanent de guvernarile care s-au succedat la Chisinau, inclusiv de cele de dreapta.
Minoritarii n-au cedat nimic din privilegiile lor, dimpotriva, fosta guvernare comunista le-a consolidat legislativ dreptul de a nu se integra. In felul acesta s-a ajuns la situatia ca orice manifestare de demnitate a moldovenilor majoritari sa fie sanctionata dur si catalogata drept nationalism romanesc, rasism, xenofobie si incitare la ura interetnica. Dreptul elementar si fundamental al unui popor de a se defini corect (ca origine si limba vorbita) este declarat crima impotriva statalitatii moldovenesti.
„Cine e de vina?”, se intreaba Constantin Tanase. „Vina o purtam cu totii, dar inainte de toate elitele politice care - in numele unor voturi pe care, de altfel, nu le obtin! - cocheteaza cu minoritatile, nu le pun nicio conditie pe care ar trebui sa o puna un stat civilizat si astfel le pastreaza statutul de enclava etnica, de stat in stat. L-ati auzit vreodata pe vreun demnitar sa-i puna la punct pe cei care cer declararea limbii ruse drept o a doua limba de stat?
Se cheltuiesc sume imense de la buget pentru intretinerea unui asa-zis Birou al relatiilor interetnice care se ocupa cu orice altceva, numai cu armonizarea relatiilor interetnice nu. Se platesc bani in Parlament (din impozitele noastre, ale moldovenilor) ca sa fie intretinuti traducatori pentru deputatii comunisti care nu cunosc limba romana. S-a revoltat vreodata cineva?
Cat mai putem sa ne ascundem dupa deget? Am trait intr-o mare Minciuna cinci decenii, pana in 1990. Dupa o scurta perioada de desteptare, am revenit la marea Minciuna, in care traim de 20 de ani incoace. Basarabia se prabuseste, cei tineri si sanatosi fug peste hotare, cei batrani si bolnavi raman aici si mor. De 20 de ani, nicio guvernare nu a facut o politica in folosul moldovenilor. Comunistii le-au facut si o lege speciala minoritarilor, pe cand, cu adevarat, ar fi fost si este in continuare nevoie de o lege privind ocrotirea drepturilor fundamentale ale natiunii titulare.”