Analizele Manager.ro: Pot fi prezise revolutiile?

Analizele Manager.ro: Pot fi prezise revolutiile? revolutia din egiptrevolutia din tunisiarevolutiile din nordul africiirevolutia din decembrie 1989

In urma cu un an, Tunisia era o tara stabila, cu o clasa de mijloc activa, cu unul dintre cele mai bune sisteme educationale din regiune si cu o economie in ascensiune, bazata pe turism si pe schimburile comerciale cu Europa. Egiptul inregistra si el o crestere economica (foarte mica, e-adevarat), iar Bahrain avea un venit pe cap de locuitor ce rivaliza cu al multor tari europene. Cine se gandea ca in aceste tari vor avea loc revolutii?
Nimeni. Nimeni nu se gandea la asa ceva. Nici macar Agentia Nationala de Informatii din SUA, a carei treaba tocmai asta este – sa puna cap la cap datele colectate de agentii sai in diferite zone de pe glob si sa traga semnale de alarma daca e cazul. Si nici clasamentul pe 2010 al tarilor cu cele mai mari probleme, realizat anual de institutul Fund for Peace,  nu lasa sa se intrevada revolutiile din 2011: el plasa Tunisia pe un confortabil loc 108 din 177 (pe primele locuri fiind Somalia, Ciad si Sudan), iar Bahrainul pe locul 129.

Ce deducem de aici? Ca datele concrete si seci pot induce in eroare. Clasamentul mentionat mai sus se bazeaza pe indicatori ca situatia economica, educatie, legitimitatea statului, servicii publice, presiuni demografice - indicatori care nu reusesc insa sa sublinieaze potentialii factori explozivi precum inechitatile sociale, resentimentele fata de puterea politica, lipsa de perspective pentru tineri. Si, cu siguranta, acesti indicatori nu pot nici sa anticipeze exemplul pe care evenimentele dintr-un loc (Tunisia) il ofera intregii zone.

Daca indicatorii se inrautatesc, asta nu inseamna neaparat ca o revolutie e pe cale sa izbucneasca. E suficient de altfel sa privim partea superioara a clasamentului realizat de Fund for Peace, unde gasim o multime de state (Congo, Haiti, Zimbabwe, Guineea, Pakistan, Nigeria, Coreea de Nord) care nu au nicio treaba cu revolutiile. Totul trebuie pus in context, cifrele singure nu pot prezice o revolta.

Sociologul Charles Kurzman, autorul unei lucrari despre revolutia iraniana din 1979, e de parere ca “expertii, cu toate cunostintele lor, rareori au succes in prezicerea evenimentelor. Ei ies de obicei la rampa dupa ce evenimentul s-a produs si arata, analizand conditiile structurale anterioare, ca era logic ca evenimentul respectiv sa se produca. Apoi pun la punct modele complexe care se potrivesc perfect evenimentelor, celor deja consumate, nu celor viitoare.” (Specialistii in stiinte sociale numesc asta “hindsight bias” – tendinta privirii retrospective.)   

Concluzia? Revolutiile sunt imprevizibile. Ele nu sunt declansate de cifrele statisticilor, ci de mii de decizii individuale ale unor oameni care hotarasc, spontan, sa faca lucruri pe care in mod obisnuit nu le fac - nesupunere, confruntari cu politia etc. – bazandu-se insa pe convingerea ferma ca si altii li se vor alatura. Daca nu exista aceasta convingere, oamenii nu-si schimba tiparele de comportament si rasturnarile politice nu au loc. 

Sa ne gandim putin si la revolutia din Romania. Lasand deoparte manevrele de culise, actiunile rusilor/americanilor si alte asemenea lucruri, intrebarea este: a prezis cineva aceasta revolutie? Se gandea cineva din randul populatiei obisnuite ca regimul va cadea? Ceausescu parea de neclintit. Nu conta ca in tarile din jur se intamplau diverse lucruri, logica ne spunea ca era perfect posibil sa devenim un stat izolat complet, care sa moara cu comunismul in brate. (Iata, Coreea de Nord a “reusit” asa ceva. Au trecut 20 de ani de la caderea URSS si in aceasta tara nu s-a schimbat nimic.)

Desigur, multi pot sa spuna acum ca regimul nu avea cum sa reziste, ca nemultumirile sociale erau prea mari si ca “vantul schimbarii” batea prea puternic. Dar aceasta opinie nu e decat o forma de “hindsight bias”, acea tendinta a privirii retrospective de care am amintit deja.