Analizele Manager.ro: Una din 35 de persoane de pe glob emigreaza

Analizele Manager.ro: Una din 35 de persoane de pe glob emigreaza emigrarea in marea britanieemigrantilocuri de muncasomaj in randul tinerilorpolonia

Intr-adevar, cam 3% din cetatenii planetei isi parasesc tara de origine in cautarea unui trai mai bun peste hotare. Asta inseamna ca la nivel global sunt in jur de 200 de milioane de emigranti, dintre care 60-65 de milioane pe o perioada limitata, strict pentru a munci in strainatate si a strange ceva bani. „Migratia a devenit in perioada actuala un factor de dezvoltare. Nu este vorba doar de cresterea economica si de miliardele de euro trimise in tara, ci si de transferul de educatie sau de experienta in domenii putin cunoscute in tara de origine”, explica Cristina Gheorghe, de la Organizatia Internationala pentru Migratie (OIM).

In cazul Europei de Est, fenomenul migratiei a luat amploare la inceputul anilor 2000, dupa liberalizarea regimului vizelor. Astfel, in perioada 2002-2006, tinerii pana in 30 de ani si fara studii din fostele tari comuniste au plecat spre Italia, Spania, Germania, Marea Britanie sau Irlanda, unde s-au orientat spre activitati care nu presupuneau cine stie ce calificare – menaj, ingrijire batrani, diverse joburi pe santiere sau in agricultura.

Mai toate tarile est-europene s-au confruntat cu acest fenomen (Romania, Bulgaria, Cehia, Slovacia, Serbia, Ungaria), dar o mentiune speciala trebuie facuta pentru Polonia, o tara care a asigurat din start 25% din forta de munca “migratoare” in interiorul Uniunii Europene.

Astfel, incepand cu 2004, anul aderarii Poloniei la UE, peste 550.000 de polonezi au obtinut permise de munca in Marea Britanie, determinand presa din Regat sa constate existenta unei “mari migratii poloneze”, iar alti vreo 450.000 s-au indreptat spre Germania. Nemtii au avut si au in continuare nevoie de persoane pentru ingrijirea varstnicilor, dar si de electricieni, lacatusi, mecanici, cofetari, frizeri – dovada numeroasele targuri pentru locuri de munca organizate de angajatorii germani in provinciile din vestul Poloniei. Problema e ca dintre aceste locuri de munca foarte putine sunt pentru cei cu studii superioare. Iar tinerii polonezi exact astfel de joburi cauta.

In Polonia, rata oficiala a somajului in randul absolventilor de facultate este de aproximativ 24%. Statul polonez a investit in pregatirea lor, dar acum nu le poate oferi nimic pe masura acestei pregatiri. Ca urmare, multi absolventi sunt nevoiti sa lucreze sub calificarea pe care au dobandit-o, adesea in slujbe de tip “McJobs”, fara perspectiva unei cariere. In plus, ei primesc o mare parte a salariului “la negru”, pentru a se evita impozitele, ceea ce le ingreuneaza obtinerea unui credit imobiliar. Nu e de mirare, asadar, ca se gandesc inca de pe bancile facultatii sa plece din tara.

Potrivit unui sondaj recent, intre 1,8 si 2,4 milioane de polonezi, in majoritate tineri, muncesc in strainatate. Multi, desi au studii superioare, incep cu joburi fara pretentii si destul de prost platite si isi imagineaza ca vor reveni in Polonia rapid. Dar de multe ori perioada de lucru in strainatate se prelungeste, iar plecarile initiale in scopuri strict financiare tind sa devina permanente. Se observa, de altfel, un fenomen interesant, care sustine aceasta ipoteza : polonezii care au emigrat in Marea Britanie dupa aderarea tarii lor la Uniunea Europeana au acolo o rata a natalitatii mai mare decat cea inregistrata in Polonia - 2,48, fata de 1,23. Motivul? Este mult mai usor sa cresti un copil in Marea Britanie decat in Polonia, sistemul securitatii sociale si cel medical fiind mult mai bune.

Mai rau este ca cei care se hotarasc sa revina in Polonia regreta rapid acest lucru. In Polonia nu ii asteapta nimeni cu bratele deschise. Nu beneficiaza de niciun fel de facilitati la revenire, iar experienta in strainatate nu conteaza prea mult pentru angajatorii polonezi. Nici nu ar fi avut cum sa conteze, pentru ca nu prea te poti lauda ca ai lucrat prin restaurante sau ca baby-sitter. Iar cunoasterea la un nivel inalt a limbii engleze este un mit, deoarece in strainatate polonezii au tendinta sa ramana in cercurile lor de cunoscuti si nu au timp sa participe la cursuri de limbi straine. In plus, subliniaza sociologii, oamenii se schimba dupa ce emigreaza. Cei care s-au obisnuit timp de cativa ani sa traiasca intr-o societate cu o cultura diferita se simt pierduti la revenirea in Polonia.

Ce fac, in acest context, autoritatile poloneze? Autoritatile incurajeaza tacit aceasta situatie, convinse ca migratia tinerilor este o modalitate buna pentru a scapa de somaj. Nu exista de lucru pentru ei in Polonia? Atunci sa plece. Iar daca vor sa revina, sa revina peste ani buni, cand alte guverne vor trebui sa se ocupe de ei. E-adevarat, politicienii din Varsovia spun adesea: “Nu vrem ca tinerii nostri sa munceasca la Londra, ii vrem in Polonia”, dar, de fapt, sunt multumiti ca tinerii au plecat. Asta inseamna mai putine proteste, mai putina infractionalitate, mai putine batai de cap. Iar tinerii acestia, pe deasupra, mai si trimit bani in tara.