Ascensiunea si prabusirea domnului "I"

Miscarea pro-europeana, declansata in noiembrie 2013 ca urmare a suspendarii de catre presedintele ucrainean a negocierilor pentru semnarea unui acord de asociere cu Uniunea Europeana, s-a transformat rapid intr-un protest anti-Ianukovici. „Maidanul” din Kiev l-a poreclit imediat pe presedinte „Ianucescu”, cu referire la dictatorul Nicolae Ceausescu si la sfarsitul tragic al acestuia. Viktor Ianukovici s-a agatat de putere pana in ultimul moment, transformand Piata Independentei, din Kiev, intr-o baie de sange.

Cum a fost posibila ascensiunea unui asemenea personaj care, cand nu a fost ridicol, a dovedit ca este rupt de realitate?

Nascut la 9 iulie 1950, in satul Enakieva, din regiunea Donet, Viktor nu si-a inceput prea bine viata, ramanand orfan la varsta de doi ani si fiind crescut de bunica sa. Statura lui impresionanta (peste 2m inaltime) l-a transformat in baiatul rau al cartierului, la varsta de 17 ani fiind arestat si condamnat la 3 ani de inchisoare pentru participarea la un furt. Mai tarziu sentinta i-a fost redusa la 18 luni, in urma unei amnistii generale, dar in 1970 a fost din nou condamnat la 2 ani de inchisoare pentru viol in grup. Avea sa marturiseasca singur: ”Copilaria mea a fost dificila din cauza foamei si a altor lipsuri. Am crescut practic pe strazi, a trebuit sa ma lupt pentru mine in fiecare zi”.

Cazierul destul de incarcat al lui Viktor Ianukovici i-a fost sters in momentul candidaturii sale la functia de presedinte al Ucrainei, in anul 2004.
Pe cat de tumultoasa i-a fost tineretea, pe atat de lina si sigura i-a fost ascensiunea. Dintr-un simplu sef al unui depou de autobuze a fost numit director. Protejat de magnatul Rinat Ahmetov, care este cel mai bogat om din Ucraina, in 1997 Ianukovici a fost numit guvernator al regiunii Donet. Cinci ani mai tarziu, in 2002, a fost numit prim-ministru, iar in februarie 2010 Viktor Ianukovici a fost ales presedinte al Ucrainei.

Extrem de pedant si calm la prima vedere, afisand o frizura si o manichiura impecabile, la 29 ianuarie 2013, atunci cand reprezentantii Partidului Regiunilor (partid prezidential), constienti de gravitatea situatiei au venit la Kiev pentru a-i cere lui Ianokovici sa faca mai multe concesii, presedintele a ajuns in parlament alb ca varul. Simtea ca aliatii sai il parasesc unul cate unul, dar nu a cedat! Auzindu-i vorbind despre amnistie, reforma constitutionala si alegeri anticipate, Ianukovici le-a reprosat aliatilor sai din parlament ca sunt prea concilianti si i-a amenintat cu dosare compromitatoare.

De fapt acesta a fost stilul de conducere al presedintelui Ucrainei: o politica fara inhibitii, decizii transante, costume impecabile, limuzine de lux si o mare grija fata de afacerile familiei sale si ale oligarhilor care il sprijineau. A crezut pana in ultimul moment ca promitand alegeri anticipate va putea calma lucrurile, insa atat cei prezenti pe ”Maidan”, cat si liderii occidentali stiau ca Ianukovici este un specialist in falsificarea alegerilor.

Intelegand ca nimic nou si mai ales nimic bun nu se mai poate petrece, joi, 20 februarie, doisprezece membrii ai partidului prezidential, au parasit formatiunea politica. Le-a urmat, la scurt timp, si adjunctul sefului de stat major al armatei, care si-a dat demisia, dupa ce cu o zi inainte, chiar superiorul sau, generalul Vladimir Zaman fusese demis de catre Ianukovici, pentru ca a refuzat sa disloce 500 de parasutisti la Kiev, pentru cazul in care lucrurile aveau sa mearga rau pentru presedinte. Parasit de toata lumea si suspendat din functie de Parlamentul de la Kiev, sambata, 22 februarie, Ianukovici s-a refugiat la Harkov, acolo unde liderii regionali au contestat legimitatea puterii centrale nou instalate.

In 22 de ani de independenta, Ucraina nu a mai vazut o astfel de violenta, nici in 1991, la dezintegrarea URSS si nici in 2004, atunci cand ”Revolutia Portocalie” a produs miscari de strada, care nu s-au soldat insa nici cu focuri de arma, nici cu geamuri sparte.

In timpul crizei din aceasta iarna, Ianukovici a comis gresala dupa gresala, datorita incompetentei intregului aparat de stat, dar si a orgoliilor si intereselor personale, care s-au produs pe fondul unei mediocritati accentuate a opozitiei, a ineficientei UE, a neputintei diplomatiei americane si a jocului politic instrumentat de Moscova.

Ucraina este o tara cu 45 de milioane de locuitori, in care traiesc doua lumi paralele. O lume pro-occidentala si reformatoare si o alta pro-rusa, care traieste cu nostalgia fostei URSS.

Vom asista la un nou nou scenariu iugoslav in inima Europei?