Armatele private continua sa controleze multe zone ale acestei lumi. Ele par sa nu se supuna niciunei legi, au contracte "beton" cu statele care le angajeaza si detin o imunitate totala. Cum s-a ajuns aici, cine a avut primul ideea de a "albi" operatiunile speciale, incredintandu-le unor companii care se refugiaza, cand este cazul, in spatele unor contracte comerciale atent ticluite?
Se numeste David Stirling si a fost ofiter in armata regala britanica. Scotian la origini, Stirling a fost un militar iscusit, dar si un vizionar, in felul sau.
Dupa terminarea celui de-al Doilea Razboi Mondial, Stirling s-a mutat in Africa si a fondat Capricorn Africa, o societate care promova armonia rasiala. Frumos, nu? Dupa un timp a infiintat compania Watchguard International Ltd., care asigura securitatea catorva companii de cale ferata in tarile arabe si africane. Watchguard, aparuta in anii '60 este considerata a fi prima firma de securitate care a actionat ca o armata privata. De la ideea lui Stirling s-a dezvoltat o adevarata "industrie" privata de aparare, o piata de zeci de miliarde dolari.
Dupa incheierea "Razboiului Rece", cateva mici state ce s-au aflat sub umbrela unor mari puteri, au realizat ca nu isi mai pot garanta securitatea cu propriile forte armate. Aceste state au apelat la organizatii internationale private pentru asistenta si interventie in cazul izbucnirii de conflicte, inclusiv de razboaie civile, capabile sa le asigure stabilitatea si securitatea.
La sfarsitul anului 1987, armatele private care actionau in lume, contau pe efective de 28.320.000 de oameni. In 1994, aceste efective au scazut la 23.500.000. Numai in Africa au actionat, la un moment dat 90 de firme private de securitate, majoritatea asigurand siguranta eploatarilor petroliere si miniere.
Armatele private pot veni de oriunde este nevoie, pentru ca exista pe toate continentele. De exemplu, Defion Internacional vine din Peru. Nu este de mirare ca Peru isi poate permite o armata privata, cu mercenari de elita. Daca ne amintim ca aceasta tara din America Latina a trecut printr-un razboi civil lung de 20 de ani, devine foarte clar ca dispune de oameni pregatiti si, mai ales, caliti intr-un razboi de uzura caruia, i s-a pus capat abia in anul 2000, cand tara a inceput sa se recupereze.
Razboiul a lasat in urma barbati cu o mare experienta in lupta de guerila, care acum se bat pentru bunastarea familiilor lor, in conditiile in care castigurile salariale din Peru nu depasesc 200 dolari pe luna.
Defion Internacional are birouri si in Dubai si Irak, este specializata in misiuni speciale si a fost implicata in luptele din Orientul Mijlociu. Efectivele nu sunt cunoscute, dar aproximativ 3.000 de oameni actionaeaza in ʺZona Griʺ din Bagdad.
Triple Canopy nu este o societate din America Latina, dar angajeaza mercenari din aceasta zona. Fondata de fosti membri ai Fortelor Speciale ale SUA, Triple Canopy lucreaza direct cu guvernul american si este implicata in operatiuni in Irak. Fortele Triple Canopy includ militari care au lucrat in Navy Seals, o elita a marinei americane, dar si fosti ofiteri de politie.
Scopul declarat este asigurarea securitatii personale, iar Triple Canopy a fost angajata in operatiuni in Irak dupa caderea lui Saddam Hussein, escortand si asigurant protectia oficialilor americani, dar indeplinind si misiuni speciale. Pentru apropierea sa fata de inalti demnitari din Statele Unite, Triple Canopy mai este denumita si „cealalta armata” americana.
Aproape neasteptat pentru unii si Germania este implicata in finantarea unei armate private. Neasteptat, datorita interdictiilor impuse dupa cel de-al Doilea Razboi Mondial, perioada in care germanii au dorit sa dea senzatia ca nu mai vor sa intre in niciun fel de conflict militar. In umbra acestei linisti aparente, in anul 2007, presa a explodat afland ca un fost ofiter german, Thomas Kaltegartner a fondat o companie de mercenari.
Compania, denumita Asgaard, a semnat imediat dupa infiintare un contract pentru asigurarea securitatii presedintelui Somaliei, Galadid Abdinur Ahmad Darman. In realitate, Asgaard a fost angajata sa restaureze ordinea intr-o tara ravasita de razboi. Marea problema a firmei germane a fost ca Darman era un presedinte autoinstalat, unul dintre dictatorii somalezi care a refuzat sa recunoasca autoritatea ONU, ce recomandase instaurarea unui guvern de tranzitie in tara. Si astazi presedintele autoproclamat este inconjurat de mercenari germani.
Una dintre preocuparile armatelor private de astazi este pastrarea reputatiei. In acest secol al comunicatiilor care functionaza cu o viteza incredibila, cea mai mica greseala este dezvaluita imediat si se raspandeste rapid in retelele de socializare si nu numai.
Tocmai asta ar fi trebuit sa evite Tim Spicer atunci cand a fondat Aegis Defence Services, o companie britanica de securitate, cu birouri in Afghanistan, Bahrain, Iraq, Kenya, Nepal si Statele Unite. Tim Spicer a condus, incepand cu anii '90, controversata companie militara privata, Sandline International, implicata in conflictele din Papua si Noua Guinee (1997), Sierra Leone (1998) si Liberia (2003). In urma scandalurilor in care a fost implicata, Sandline International si-a cesionat toate operatiunile la 16 aprilie 2004, dar Tim Spicer fondase deja Aegis.
Pana la 27 iulie 2010, Aegis Group Holdings AG, cu sediul la Basel (Elvetia) era condusa prin Aegis Defence Services Limited, o companie cu sediul la Londra. Interesant este ca Aegis a preluat mai ales activele Sandline International si cu precadere o datorie de 36 milioane dolari, pe care Papua si Noua Guinee refuzase sa o plateasca vechii firme, dupa demisia administratiei tarii. Sandline International a dat Papua si Noua Guinee in judecata, iar un tribunal international i-a dat dreptate, obligand statul din Oceania la plata unei despagubiri de 18 milioane dolari. Aegis a participat la misiuni mai mult sau mai putin la vedere in 40 de tari, servind 20 de guverne si ONU.
(continuare in editia de maine)
Un produs media marca Rentrop&Straton 
