Coreea de Nord: Briza schimbarii adie dinspre China
coreea de nordeconomiereformekim jong unchina
Putem vorbi de semnele unei anumite deschideri economice a Phenianului? Partizanii prudentelor reforme din 2002-2009 sunt acum din nou la comanda, alaturi de tanarul lider Kim Jong Un.
Kim Jong Un a anuntat un set de masuri care ar putea fi preludiul abandonarii economiei centralizate. Coreea de Nord va proceda la o reforma, adoptand partial economia de piata, pe baza unei propuneri facute de noul lider, la 28 iunie, cu privire la "introducerea unui nou sistem de gestiune economica", informeaza un articol din ziarul sud-coreean online, OhmyNews, preluat de Courrier International.
Ideea principala ar fi de a proceda astfel incat producatorii sa dispuna mai liber de productia lor. Statul nu va mai fixa cote intreprinderilor, care vor fi libere sa se organizeze cum doresc, sa decida preturile produselor lor si sa-si gestioneze reteaua de distributie. In ceea ce-I priveste pe agricultori, acestia nu vor mai trebui sa predea statului decat 70% din productia lor, fata de 100% in prezent.
Aceste masuri indica o economie de piata, iar nu o economie planificata in care obiectivele sunt fixate de catre stat. Ele tin cont, de asemenea, conform unei surse sud-coreene, de "evolutia survenita in functionarea economiei, ca urmare a reformei din iulie 2002", cand se introducea libertatea preturilor si a salariilor si erau acceptate pietele agricole. Trebuie precizat totusi faptul ca reforma economica din 2002 a fost un esec. In 2009, "reforma monetara" a dus practic la confiscarea micilor averi castigate de nord-coreenii intreprinzatori.
Pak Pong-Ju (prim ministru intre 2003 si 2007, artizan al primelor reforme economice) si Ro Tu-Chol (vice-prim ministru, presedinte al Comisiei de Stat pentru Planificare) vor constitui forta operationala insarcinata sa elaboreze masurile de reforma.
Efect de anunt?
Este vorba deci de regularizarea unor practici care exista deja. Reforma din 2009 a vizat unificarea preturilor de piata cu pretul oficial (mai scazut) si acordarea unei mai mari autonomii particularilor si intreprinderilor in activitatile lor economice - rolul pietei devenind mai important.
Este greu de stiut deocamdata daca este vorba de un simplu anunt sau de prima masura dintr-o serie de schimbari care vor viza diferite sectoare economice. Unii analisti vorbesc despre o prefigurare a veritabilei reforme, care ar fi asteptata pentru aceasta toamna. O sursa guvernamentala sud-coreeana declara: "Nord-coreenii se informeaza si reflecta asupra orientarii pe care o vor da economiei lor. Ei vor studia mai multe posibilitati si vor incepe sa dea dispozitii autoritatilor locale."
Dincolo de motivele intemeiate de suspiciune pe care le ridica, anuntarea schimbarilor atrage atentia prin faptul ca apare la cateva luni dupa preluarea puterii de catre Kim Jong Un. Noul om forte al Phenianului are nevoie sa-si intareasca legitimitatea in ochii populatiei, baza puterii sale nefiind inca in intregime stabilizata.
Presiunea Beijingului
Jang Yong-Seok, cercetator la Centrul de studii asupra pacii al Universitatii Nationale din Seul, declara: "Pentru Kim Jong Un, la putere de putin timp, este urgent sa remedieze greutatile la care este expusa populatia. Sistemul nord-coreean dovedindu-si limitele, el cauta o solutie. Cat priveste eficacitatea reformei, trebuie vazut daca ea va fi urmata si de alte schimbari, in sectoarele bancar si comercial."
Alti analisti au considerat ca Phenianul nu ar putea nicicum sa ignore exigentele Chinei, care a devenit singurul sprijin si principalul sau partener economic, intr-un context in care relatiile intercoreene s-au degradat. Schimburile comerciale dintre China si Coreea de Nord au sporit de peste cinci de la inceputul anilor 2000, simultan cu aplicarea sanctiunilor economice internationale impotriva regimului lui Kim Jong-Il.
Un amanunt mai putin cunoscut si comentat este ca tot petrolul importatat de Coreea de Nord vine din China. Aceasta dependenta n-a fost folosita de chinezi ca mijloc de presiune. Beijingul ii preseaza totusi pe nord-coreeni pe alte cai, economice si politice, sa se deschida mai mult, si asta inca din epoca lui Kim Jong-Il. Sprijinul politic si economic chinez este indispensabil stabilitatii regimului nord-coreean, iar prezenta economica in crestere a chinezilor in tara si proiectele de dezvoltare de la frontiera chino-coreeana dau sperante in privinta adoptarii de reforme.
Unchiul "regent" este considerat motorul reformelor
Este posibil ca la originea reformei anuntate de Kim Jong Un sa fie unchiul sau Jang Song-Taek, caruia multi analisti ii atribuie rolul de regent, dar si de "om al Chinei". El a facut parte din delegatia economica care a vizitat Coreea de Sud in 2002 si este unul dintre cei mai ferventi sustinatori ai zonei administrative speciale Sinuiju (zona economica din Coreea de Nord exploatata in comun cu China).
Jang Song-Taek a efectuat o vizita de sase zile in China la jumatatea lunii august, in fruntea unei delegatii de 50 de oficiali, majoritatea responsabili in domeniul economic, si a fost primit de presedintele Chinei, Hu Jintao. Cu aceasta ocazie a fost semnat un acord intre cele doua tari pentru dezvoltarea zonelor economice speciale chino-coreene Rason si Hwanggumpyong, in care Jang Song-Taek este reprezentantul nord-coreen in conducerea comuna.
Conform cotidianului South China Morning Post, din Hong Kong, in zona Rason se va urmari dezvoltarea industriei si a turismului, aceasta servind totodata ca baza logistica (porturi si cai ferate), in vreme ce zona Hwanggumpyong este destinata prioritar dezvoltarii tehnologiei informatiilor, agriculturii si confectiilor.
O tara fara Internet
Casetele audio si video, posturile de radio made in China si telefoanele mobile (mai ale cele care pot utiliza retelele chinezesti din nord) patrund tot mai mult in Coreea de Nord. In noiembrie 2011, cotidianul sud-coreean in limba engleza Korea Herald sublinia ca utilizarea telefoanelor mobile cunoaste o dezvoltare exploziva in nord si ca numarul de aparate va atinge un milion la sfarsitul anului. Orascom Telecom, o companie egipteana care este singurul operator din 2008, controleaza 75% dintr-un joint-venture cu Korea Link. Dar mobilul ramane un lux accesibil doar elitei, venitul lunar mediu fiind situat intre 10 si 15 dolari, in vreme ce pretul unui telefon se ridica la 350 de dolari. In acelasi timp, toate apelurile internationale sunt strict controlate.
Cu toate acestea, din ce in ce mai multe persoane utilizeaza retelele chinezesti in nordul tarii si reusesc sa discute cu parintii sau cu prietenii plecati clandestin in China sau in Coreea de Sud. Populatia emigrata ilegal in aceste tari vecine este estimata la 250.000 si, respectiv, la 25.000 de persoane.
In Coreea de Nord nu exista Internet, ci doar un tip de intranet limitat, arata Pierre Rigoulot, director al Institutului de Istorie Sociala din Paris.
Un produs media marca Rentrop&Straton 
