S-au adunat cu zecile si au format un lant uman in incercarea de a-i salva pe romanii care inca mai erau in viata. Cand auzi gemete de durere si strigate de ajutor, nationalitatea, culoarea nu mai conteaza, in momentul ala esti OM.
Traseul, unul foarte dificil, pentru ca pietrele se puteau disloca si riscau sa cada peste autocarul care deja devenise cosciugul de metal al multora. Printre primii care au ajuns la locul accidentului au fost salvamontistii din zona. Cu franghiile legate de brau au coborat in hau, fara sa le pese de siguranta personala si au inceput sa scoata incet, incet victimele. Localnicii din satul Grlo nu au stat cu mainile in san ca babele curioase, sa vada deznodamantul. Toti s-au mobilizat si au sarit in ajutorul celor care aveau nevoie.
Scenele, unele de groaza. Cei care au ajuns primii in dreptul autocarului tintuit intre copacii rupti spun ca oamenii cadeau din acesta. Si-au croit drum pana la pasagerii raniti cu ajutorul ferastraielor electrice. Ranitii au fost scosi cu atentie si dusi la Centrul Clinic Muntenegru, locul in care, in mai putin de 3 ore, s-au strans peste 100 de muntenegreni pentru a dona sange celor care aveau nevoie.
In timp ce muntenegrenii si-au trimis familiile sa ajute, premierul si presedintele tarii noastre au trimis condoleantele familiilor victimelor. Ambasadorul nostru in Muntenegru a aparut in toata mass-media nationala si internationala, spunand ca accidentul este o tragedie pentru Romania. Donatul sangelui pentru domnia sa este o activitate sub demnitatea lui de om politic. Gestul conteaza! Dar nu, este mai bine sa apari la televizor. Asta arata ca, de fapt, pe oficialii nostri ii cam doare la bascuta cu mot de raniti, important este capitalul de imagine pe care-l castiga din aceasta tragedie. Singurul care chiar a facut ceva este secretarul de stat, Raed Arafat. In rest, mai marii puterii s-au hotarat sa ajute, declarand ziua de maine, zi de doliu national, pentru ca doar asa familiile isi pot plange mortii..daca este zi de doliu national.
Ca o comparatie, imi aduc aminte unul din multele accidente rutiere care s-au petrecut in satul natal, un accident in care un TIR s-a rasturnat chiar intr-o curba periculoasa, la intrarea in localitate. Tirul era plin cu alune turcesti. La aflarea despre accident, foarte multi din consatenii mei s-au mobilizat … si au furat toata incarcatura de alune. Cateva tone bune. Asta in timp ce soferul era inca ranit. Pana si acestuia i-au furat hainele si papucii pe care le avea in cabina. Au venit cu lopeti, saci si maturi pentru a nu mai lasa nici macar o aluna pe sosea…intr-un stil de lacuste ordinare au venit, au praduit si au fugit.
Timp de cateva luni, toata lumea din Negru-Voda a avut alune turcesti prajite la cuptor, cu sare, binecuvantand “mana cereasca” venita dinspre vama bulgareasca. Unii au vandut saci intregi de alune, in pietele din Constanta. Altii, care au fost mai lacomi si au pastrat pentru ei cantitatile uriase de prada, au ajuns sa le dea si la porci pentru ca incepeau sa se strice.
Revenind la accidentul din Muntenegru, daca asa ceva s-ar intampla in Romania, cel mai probabil, mai intai s-ar jefui si apoi, poate s-ar si salva cineva. “Umanitatea romaneasca” a cam disparut, iar exemple sunt destule pentru a-mi sustine afirmatiile. Imi vine in cap unul de un dramatism iesit din comun. In inundatiile de acum cativa ani, unii dintre cei care aveau salupe si posibilitatea sa salveze oameni batrani de la inec sau de pe acoperisurile caselor unde ramasesera izolati, le cereau bani pentru “serviciile” oferite. In asemenea conditii, daca “despre morti, numai de bine”, despre vii ce e de spus?
Un produs media marca Rentrop&Straton 
