In prezentul raport, CC propune o analiza comparativa a gradului de concurenta, realizata prin masurarea proportionalitatii nivelului de reglementare in raport cu obiectivul protejarii concurentei, in cadrul a patru profesii liberale cu profil economic, respectiv: evaluatori, contabili, auditori si practicieni in insolventa.
In sprijinul necesitatii unei reglementari a profesiei de evaluator poate fi invocat si un element specific acestui tip de servicii: compensarea presiunilor pe care le exercita clientii asupra evaluatorilor. In acest sens, Departamentul de Imobiliare al Universitatii Nationale din Singapore a publicat in anul 2002 un studiu intitulat „Client Pressure in Residential Valuations – Evidence from Singapore”. Masurand impactul presiunii exercitate de clientii firmelor de evaluare asupra acestora pentru modificarea valorilor estimate in cadrul rapoartelor, studiul ajunge la urmatoarele concluzii:
- aproximativ 85% din evaluatori au fost presati de clienti (atat de banci, cat si de persoanele fizice) pentru a modifica rapoartele de evaluare;
- aproximativ 30% din evaluatori au fost amenintati direct de catre beneficiari cu reducerea numarului de lucrari si/sau apelarea la concurenti, pentru a modifica rapoartele de evaluare;
- 21% din evaluatori au operat modificarile solicitate de clienti in urma presiunilor (analiza realizata pe baza unui scenariu);
- mentinerea echilibrului intre pastrarea clientilor si conservarea profesionalismului evaluatorilor reprezinta o sarcina dificila. In acest context, rolul autoritatii de reglementare, respectiv Institutul Geodezilor si Evaluatorilor din Singapore15, in asigurarea aplicarii unor standarde profesionale riguroase este extrem de important.
Din punct de vedere structural, concurenta pe aceasta piata va ramane la un nivel relativ ridicat. Un anumit nivel de reglementare a pietei este necesar avand in vedere si urmatoarele elemente:
- serviciile de evaluare pot genera externalitati;
- exista presiuni ale clientilor care pot afecta independenta evaluatorilor;
- exista servicii de evaluare care prezinta elemente similare unor bunuri publice (public goods).
Efectul presiunilor concurentiale externe asupra reglementarilor CECCAR
In anul 2012, aparatul central al CECCAR a fost sesizat de catre filiala Braila asupra faptului ca numersoase persoane fizice autorizate de catre ORC in baza Legii nr.82/1991 si a O.G nr. 44/2008, nemembre CECCAR, care efectueaza servicii contabile, utilizeaza anunturi publicitare in presa locala pentru a-si promova serviciile.
La momentul respectiv, art. 24 lit. (b) din Normele nr. 1484/2009 privind publicitatea in cadrul CECCAR stipula interdictia utilizarii anunturilor in presa locala, „cu exceptia primei deschideri de cabinet sau in caz de schimbare de adresa, indicandu-se numai: numele si prenumele, adresa, numarul de telefon si orele de primire”.
In urma sesizarii filialei Braila, Biroul Permanent a supus aprobarii Consiliului Superior al CECCAR modificarea acestei Norme, in baza urmatoarelor argumente:
„Astfel, apreciem utila o relaxare a reglementarii in domeniul publicitatii in cadrul CECCAR motivat de existenta numeroasa a anunturilor publicitare, in presa locala, publicate de catre persoane fizice autorizate, nemembre CECCAR, care efectueaza servicii contabile.
Un argument in acest sens consta in necesitatea unei egalitati de sanse a informarii publicului consumator cu privire la calitatea serviciilor contabile oferite.
Interzicerea pentru membrii Corpului a formei de publicitate prin publicarea anunturilor in presa locala lezeaza atat interesele acestora cat si interesele consumatorilor de servicii contabile, carora astfel nu li se ofera criterii de selectie acestia neavand posibilitatea de a-si alege comparativ profesionistul contabil, ci doar in mod aleatoriu.
Mai mult decat atat, furnizarea corecta si realista a informatiilor catre consumatori prin intermediul publicitatii i-ar ajuta pe acestia sa aleaga serviciul care corespunde cel mai bine nevoilor lor.” – extras din Nota Biroului Permanent al Consiliului Superior al CECCAR Nr. 455/08.08.2012
Nota mentionata mai sus a fost aprobata prin Hotararea nr. 12/270 din 06 septembrie 2012 a Consiliului Superior al CECCAR, membrii CECCAR putand utiliza anunturile publicitare in presa locala si pe site-uri specializate „cu conditia de a fi limitate la indicarea numelui si prenumelui, adresei, numarului de telefon, profesiei si serviciilor oferite. Acest anunt trebuie sa aiba un caracter discret si sa nu faca referiri compromitatoare sau comparatii nefundamentate cu activitatea altora.”
Acesta reprezinta un exemplu relevant cu privire la modul in care presiunile concurentiale externe exercitate asupra membrilor unei profesii pot genera presiuni interne pentru liberalizarea domeniului sau pentru limitarea restrictionarilor asupra comportamentului de piata.
Conform declaratiilor reprezentantilor UNPIR, numarul cazurilor de insolventa au crescut de 4 ori in ultimii 6 ani. Astfel, conform diverselor surse de informatii disponibile public, in anul 2012 au fost depuse intre 26.000 si 28.000 de dosare de insolventa. Mai mult decat atat, aproape 22.000 de companii aveau in 2010 dosare pe rolul instantelor specializate pe insolventa, in crestere cu aproximativ 20% fata de 2009 si cu 50% in comparatie cu 200816.
Conform statisticilor UNPIR, in ianuarie 2013 au fost deschise 2.200 de proceduri noi de insolventa, iar la nivelul primelor 7 luni din 2013, numarul dosarelor de insolventa a crescut cu 19.000. Conform Oficiului National al Registrului Comertului (ONRC), 1.119 de firme au intrat in incapacitate de plata in luna iunie 2013, astfel ca in semestrul I 2013 au fost inregistrate aproximativ 8.215 de dosare de insolventa, ceea ce reprezinta o scadere cu 6.87% fata de aceeasi perioada din 2012.
Rezultatele analizei Coface Romania pe baza datelor publicate in Buletinul procedurilor de Insolventa publice pe site-ul ONRC, arata ca in trimestrul I 2013, 6.381 de companii se aflau in diverse stadii ale procedurii de insolventa, in scadere cu 10% fata de aceeasi perioada a anului anterior, cand au fost deschise 7.139 de insolvente noi. Cu toate acestea, valoarea medie a cifrei de afaceri a firmelor insolvente in trimestrul I este de trei ori mai mare decat cea a firmelor care au intrat in incapacitate de plata in perioada similara a lui 2012 (2,9 milioane lei fata de 931.000 in trimestrul I 2012).
Cu toate acestea, conform declaratiilor UNPIR, procentul firmelor care intra in reorganizare in urma deschiderii acestei proceduri era de doar 4% din total la inceputul lui 2013.
Conform Raportului Doing Business 2013, Romania este clasata pe ultimul loc in UE in ceea ce priveste insolventa, procedurile de insolventa la nivelul Romaniei fiind caracterizate de: durata lunga de finalizare, grad scazut de recuperare a creantelor, costuri foarte mari, numar mic de dosare solutionate cu reorganizare/restructurare.
Procedura insolventei ar trebui sa constituie un instrument care sa ajute economia prin selectarea si eliminarea acelor companii neperformante si necompetitive dar, datorita faptului ca la nivelul Romaniei se aplica una din cele mai favorabile legislatii pro debitor din Europa, insolventa devine, in fapt, un mod de a proteja debitorul, incurajand companiile sa acumuleze imprumuturi si cheltuieli peste limita suportabilitatii acestora din veniturile pe care societatea debitoare le obtine si, implicit, facilitand cresterea numarului de insolvente.
In plus, procedura insolventei joaca un rol important si influenteaza riscul de credit si pe cel sistemic, situatie care poate afecta grav stabilitatea economica a tarii precum si increderea intre agentii economici. Acest lucru, coroborat cu faptul ca statisticile din ultimii ani demonstreaza ca activitatea economica a unui numar din ce in ce mai mare de societati comerciale este blocata prin procedura insolventei, ceea ce conduce la afectarea unui procent semnificativ din PIB, demonstreaza necesitatea unor practicieni in insolventa foarte bine pregatiti profesional si eficienti. In momentul de fata, exista diferente semnificative in ceea ce priveste gradul de pregatire al practicienilor in insolventa, acestia actionand de foarte multe ori fara buna credinta sau chiar recurgand la abuzuri.
Toate aceste deficiente identificate pe piata - 130 de cereri de insolventa se primesc zilnic la Tribunalul Bucuresti, dintre care 77% sunt insolvente cerute de debitor; aproximativ 26.000 de firme au intrat in insolventa in 2012, cu 24% mai mult decat in 2011; 95% din firmele intrate in insolventa ajung, pana la urma, pe calea falimentului18 - pot fi adresate atat prin imbunatatirea cadrului legislativ in domeniu, cat si prin cresterea gradului de profesionalizare a practicienilor in insolventa.
Piata serviciilor de audit financiar
Potrivit raportului pe 2011 al Camerei Auditorilor din Romania, la finele lui 2011 erau inregistrate 951 de firme de audit. Prezentam in continuare principalele rezultatele ale unui studiu al companiei de audit, consultanta si contabilitate CRG Nexia Romania cu privire la piata de audit, contabilitate si consultanta din Romania:
- 2011 – primele 300 de firme din domeniu au inregistrat un nivel total al cifrei de afaceri de aproximativ 206 milioane de euro, in crestere cu aproximativ 5% fata de 2010. Ponderea cea mai mare in totalul cifrei de afaceri generata de firmele de contabilitate, consultanta si audit a
fost detinuta, la nivel national, de primele patru companii cu CR4 de 67%. Topul 30 al clasamentului a ramas dominat de firmele membre ale retelelor internationale de contabilitate, consultanta si audit, acestea detinand peste 96% din cifra de afaceri a segmentului la finele anului 2011. Firmele din esalonul de mijloc (locurile 5-30) au inregistrat o usoara diminuare a ponderii in piata, de la 22% in 2010, la 20% in 2011, in timp ce restul firmelor din domeniu si-au mentinut ponderea de aproximativ 12%;
- Cele mai mari patru companii de consultanta si audit din Romania sunt reprezentantele locale ale PricewaterhouseCoopers, Ernst &Young, KPMG si Deloitte, cunoscute sub denumirea de BIG4. Veniturile acestora au scazut cu 11,42%, pana la 558,3 milioane lei in 2010, comparativ cu 2009;
- BIG4 si-au mentinut pozitia fruntasa in randul furnizorilor de servicii de audit, contabilitate si consultanta, dar cota lor de piata a fost in scadere in ultimii ani. Astfel, CR4 s-a diminuat de la 76,52% in 2009, la 72,12% in 2010;
- Cota de piata a urmatoarelor 6 companii a crescut de la 10,75% in 2009, la 14,5% in 2010, in timp ce la companiile de pe locurile 11 – 25, cota a crescut de la 9% in 2009, la 9,20% in 2010;
- Companiile de dupa locul 25 au crescut de la 3,72% in 2009, la 4,17% in 2010. La nivelul Uniunii Europene, BIG4 verificau 90% din bilanturile companiilor mari si a celor listate la bursa, situatie pe care Comisia Europeana o califica “in esenta drept un oligopol”. Acest lucru atrage atentia asupra existentei unor bariere cu care se confrunta restul companiilor de audit si demonstreaza nevoia de o mai multa diversitate intr-o piata foarte concentrata, in special la nivelul primelor 4 firme de audit - Ernst & Young, Deloitte, KPMG si PwC .
Companiile de audit din esalonul secund, precum BDO si Grant Thornton, au derulat o companie indelungata in incercarea de a determina autoritatile sa reduca barierele cu care se confrunta concurentii mai mici pe aceasta piata, dar, BIG4 au reusit pana acum sa dilueze sau sa blocheze multe propuneri in acest sens.
Provocarile si barierele intampinate de companiile mai mici de audit sunt:
- Capacitate si marime redusa in termeni de numar auditori angajati;
- O preferinta puternica a firmelor mari catre BIG 4 datorita, in principal, renumelui, reticentei dintre companii si a lipsei stimulentelor de a schimba firmele de audit;
- Cerinta tot mai accentuata pe piata de audit pentru expertiza in domeniul in care activeaza firmele auditate;
Conform rezultatelor prezentate in raportul final intitulat „Study on the effects of the implementation of the acquis on statutory audits of annual and consolidated accounts including the consequences on the audit market” si publicat in noiembrie 2011, Paris, autori: Joëlle Le Vourc’h si Pascal Morand, ESCP Europe;
- Impactul tehnologiei asupra procesului de audit. Desi firmele din esalonul secund constientizeaza ca trebuie sa-si sporeasca capacitatile profesionale, costurile aferente si riscurile aferente companiilor de audit listate nu pot fi asumate.
Daca aceste obstacole nu sunt abordate, gradul de concentrare pe piata de audit la nivelul BIG4 ar putea creste si mai mult in viitorul apropiat. Ca raspuns la situatia descrisa pe aceasta piata, CE a propus in 2011 o serie de directive menite sa reglementeze mai dur industria auditarii care este perceputa ca un oligopol. Concret, proiectul de lege propus in noiembrie 2011 are scopul de a restaura increderea in raportarea financiara prin fortarea marilor companii de audit sa renunte la operatiunile de consultanta si sa faca loc pe piata, concurentilor mai mici. Astfel, potrivit proiectului, companiile cu active mai mari de un miliard de euro ar fi obligate sa angajeze doua firme de audit pentru rapoartele financiare, dintre care cel putin una din afara grupului celor mai mari patru jucatori de pe aceasta piata. Auditul dublu pare sa fie masura principala in reducerea gradului de concentrare pe termen scurt: Franta este singurul stat membru care apeleaza la auditul dublu, in consecinta avand o rata de concentrare sub media europeana iar o firma de audit din esalonul secund se regaseste pe segmentul de piata principal.
De asemenea, o firma de audit ar putea lucra pentru o companie cu active mai mari de un miliard de euro pentru o perioada cuprinsa intre 6 si 8 ani sau, in cazurile in care sunt atribuite doua firme de audit, intre 8 si 12 ani. Rotatia astfel impusa are rolul de a consolida independenta si concurenta in sectorul auditorilor contabili. In acest sens, este important de mentionat faptul ca, in prezent, unele companii mari lucreaza cu aceeasi firma de audit de peste 100 de ani.
Profesiile liberale cu profil economic analizate in cadrul prezentului capitol prezinta o serie de elemente comune din punctul de vedere al gradului de concurenta, astfel:
a) numarul relativ ridicat de membri (prestatori de servicii), in special prin comparatie cu anumite profesii cu profil juridic (notari si executori judecatoresti);
b) grad relativ redus de reglementare a concurentei (din perspectiva barierelor la intrare si a comportamentului de piata) in profesie;
c) existenta unor bariere calitative proportionale cu necesitatea protejarii concurentei la intrarea in profesie;
d) existenta unor companii cu reputatie si putere de piata in raport cu restul membrilor profesiei, fapt ce denota existenta a cel putin doua categorii de consumatori ai acestor servicii: consumatorii de dimensiuni mari si consumatorii de dimensiuni reduse, IMM-uri sau chiar consumatori persoane fizice (pentru servicii de evaluare imobiliara).
Gradul de reglementare a intrarii pe piata este relativ scazut pentru cele 4 profesii, cel mai scazut fiindin cadrul contabililor, iar reglementarea comportamentului de piata este foarte redusa pentru toate profesiile. Indicele care masoara gradul de protectie acordat consumatorilor se situeaza la niveluri medii, existand astfel un accent de ansamblu al reglementarilor mai degraba in favoarea consumatorilor, decat in favoarea membrilor profesiilor.
Principalele riscuri la adresa concurentei provin din eventuale coordonari ale comportamentului concurentilor de pe piata ca efect al influentei si puterilor de autoreglementare detinute de asociatiile profesionale, respectiv CECCAR, ANEVAR, UNPIR si CAFR. Anumite activitati din economie depind in mod obligatoriu de accesul la unele dintre serviciile prestate de membrii acestor profesii, fapt care poate duce la utilizarea puterilor de autoreglementare ale asociatiilor profesionale in scopul restrangerii gradului de concurenta in aceste piete. Efectele unor astfel de comportamente pot fi la randul lor limitate de numarul relativ ridicat de prestatori si de faptul ca beneficiarii sunt de cele mai multe ori intreprinderi care au la randul lor putere de negociere si acces la informatii.
Sectorul de retail alimentar este caracterizat de existenta unui numar semnificativ de competitori (pe langa micii comercianti sau cei de nivel mediu, distingem lanturi de magazine precum Cora, Kaufland, Lidl, Billa, Carrefour, Auchan, Rewe etc.).
Anul 2012 a fost marcat de iesirea si intrarea unor jucatori importanti pe piata (Auchan a preluat lantul de magazine Real, Mic.ro, MiniMax si CDER Interex au iesit de pe piata), precum si de modificari in top 5 retaileri, pozitia de lider (in functie de vanzarile totale) fiind ocupata de grupul Schwarz, prin reteaua Kaufland.
Practicile comerciale neloiale (PCN) sunt acele practici si conditii care se abat in mod vadit de la buna conduita comerciala si care sunt contrare bunei-credinte si corectitudinii in relatiile dintre intreprinderi (B2B). PCN sunt impuse, de obicei, in situatiile in care exista un dezechilibru de putere de negociere.
Printre astfel de practici se numara:
- neprezentarea de informatii suficiente cu privire la clauzele contractuale;
- solicitarea de plati pentru bunuri sau servicii care nu au nicio valoare pentru contractant;
- modificarea unilaterala sau retroactiva a clauzelor contractuale;
- solicitarea de plati pentru servicii fictive;
- impiedicarea contractantilor sa se aprovizioneze din alte state membre – ceea ce duce la impartirea teritoriala a pietei unice. Presiunile concurentiale exercitate de produsele straine asupra produselor romanesti
La nivelul produselor alimentare de baza, selectionate de catre Consiliul Concurentei, raportul dintre produsele nationale si cele provenite din import continua sa fie unul supraunitar. Cu toate acestea, cu exceptia carnii de porc, pentru toate celelalte categorii de produse prezentate in grafic, produsele din import castiga teren. Laptele dulce de consum si uleiul de floarea soarelui au inregistrat cele mai mari modificari in aceasta directie, in perioada analizata.
Parcul auto national numara la sfarsitul anului 2012 aproximativ 5,71 milioane de vehicule din care 4,48 milioane de autoturisme37. Rata de motorizare era la sfarsitul anului 2011 de 203 de autoturisme la mia de locuitori, ceea ce situeaza tara noastra pe ultimul loc in randul statelor membre ale UE in ceea ce priveste rata de motorizare a locuitorilor. Din cele 4.48 milioane de autoturisme, aproximativ 1 milion sunt inmatriculate in regiunea Bucuresti-Ilfov. Rata de motorizare pentru aceasta regiune este de 432 de autoturisme la mia de locuitori (un numar apropiat de media europeana).
In ceea ce priveste evolutia cotelor de piata, desi analiza datelor prezentate releva fluctuatii moderate ca amplitudine, nu se poate vorbi de o stabilitate in timp a cotelor de piata de natura sa sugereze o eventuala intelegere anticoncurentiala pe piata.
SECTORUL BANCAR
In luna iunie 2013 sistemul bancar romanesc era compus din 41 institutii de credit si o organizatie corporatista de credit autorizata (CREDITCOOP). Din punct de vedere structural, pe parcursul ultimelor 18 luni au avut loc doar cateva modificari. Astfel, spre exemplu, in octombrie 2012 s-a finalizat fuziunea prin absorbtie dintre Intesa Sanpaolo Romania si C.R. Firenze Romania (banca absorbita), iar la inceputul anului 2013 si-a inceput activitatea o noua sucursala a unei banci straine in Romania (TBI Bank EAD Sofia - Sucursala Bucuresti).
Din cele 41 de institutii de credit din Romania 32 reprezinta banci autohtone, iar 9 sunt sucursale ale unor banci straine. Din punct de vedere al structurii actionariatului, dintre cele 32 de banci autohtone, doar 2 sunt banci cu capital integral sau majoritar detinut de statul roman, iar bancile cu capital majoritar privat autohton sunt in numar de 2.
Anul 2013 reprezinta o revenire a sistemului bancar in ceea ce priveste rentabilitatea sa. In acest sens, redam mai jos evolutia indicatorilor ROA mediu (return on assets) si ROE mediu (return on equity) pentru sistemul bancar romanesc.
Activitatea de creditare
Din punct de vedere concurential se poate afirma ca institutiile de credit din Romania isi disputa, in general, aceleasi categorii de clienti la nivelul mai multor categorii de produse si servicii omogene, ca urmare a faptului ca majoritatea bancilor din Romania au caracter universal.
Deoarece activitatea de creditare este, in general, cea mai importanta activitate a institutiilor de credit din Romania, analiza de fata se concentreaza asupra sa si a implicatiilor sale asupra concurentei din sector.
Deoarece gradul de concurenta din sectorul bancar poate influenta gradul de risc pe care si-l asuma jucatorii prezenti pe aceasta piata, politica de concurenta din acest sector trebuie sa includa si o componenta macroeconomica.
SECTORUL GAZELOR NATURALE
La data de 01.07.2007 a avut loc separarea legala, nu numai contabila, a activitatilor celor doi „distribuitori traditionali”, SC Distrigaz Sud SA si SC Distrigaz Nord SA, companii ce si-au schimbat denumirea in GDF Suez Energy Romania, respectiv E.ON Romania SRL.
Deschiderea si liberalizarea pietei
Din punct de vedere legal, Romania a indeplinit conditiile stabilite prin directivele europene in domeniu (1998, 2003 si 2009), in sensul ca a creat mecanismele si legislatia necesare parcurgerii etapelor spre liberalizare, cu unele exceptii pentru care, in prezent, Romania a fost trimisa in fata Curtii Europene de Justitie, motivul constituindu-l intarzierea de a transpune integral regulile EU pentru piata energiei si a gazelor naturale.
Totusi, au fost realizati pasi importanti pentru remedierea acestei situatii, existand un calendar de liberalizare agreat de Comisia Europeana. Tinand cont de faptul ca economia romaneasca a fost una centralizata mult timp si ca in domeniul gazelor naturale existau intreprinderi care inglobau mai multe activitati, unele cu caracter de monopol si altele specifice segmentului concurential, procesul de dereglementare este unul anevoios.
Piata gazelor naturale a fost deschisa gradual incepand cu anul 2001, dupa cum urmeaza: 10% in 2001, 25% in 2002, 30% in 2003, 40% in 2004 si 50% in 2005.
De la 1 iulie 200760, piata este deschisa integral pentru toti consumatorii, acestia avand libertatea de a alege un furnizor de gaze naturale dintre cei licentiati de autoritatea de reglementare si de a-si negocia direct clauzele si pretul pentru furnizarea gazelor naturale.
In calitate de membru UE, Romania trebuie sa alinieze pretul gazelor naturale interne la cel din import, pretul gazelor din Romania pentru consumatorul final fiind cel mai scazut din UE, precizeaza raportul CC.
Un produs media marca Rentrop&Straton 
