Va rog sa nu mai plantati panselute din banii mei. Avem atatea de facut impreuna

Va rog sa nu mai plantati panselute din banii mei. Avem atatea de facut impreuna Citesc mult prea multe povesti dramatice, povesti despre oameni de langa noi, din Bucuresti, din Cluj, din Iasi, din Romania, ca sa mai pot privi covoarele de panselute din oras. Le-as calca pe toate cu un tanc dar nu am nici timp si nici tanc. Ar fi o investitie buna sa discutam putin despre ele.
Nu va spun originea si nici cat traiesc ele, ce aroma au. Ar trebui sa stim un singur lucru. Cat costa si ce putem face (ALTCEVA) cu acesti bani.
 
Am putea sa donam banii unor centre de plasament. Am putea sa dotam maternitati cu incubatoare pentru prematuri. Am putea sa dam un ban in plus pensionarilor care isi duc ultimele zile din viata in azile care iti dau fiori de groaza.
 
As vrea sa nu mai plantati panselute. Ma adresez celor care spun da acestor investitii. Sincer nu stiu cine spune da, cine aproba aceasta cheltuiala. As vrea sa se opreasca. Nu ma intereseaza deloc florile din oras. Ceea ce ma intereseaza este sa stiu ca in tara mea lucrurile se misca, ca facem ceva, ca suntem o comunitate care se mandreste cu mai mult decat cu panselute la marginea drumului.
 
Avem atatea de facut. Am putea sa replantam paduri pe care le-am defrisat pentru un lemn deosebit de ieftin. Il cumpara smecherii la pret de nimic si apoi ca sa faca mobila scumpa, ca mai apoi sa o cumparam noi si sa ne mandrim cu ea cand vin prieteni in vizita.
 
 Si nu dau vina pe cineva anume. Suntem in treaba aceasta impreuna. Dar trebuie sa ne trezim si sa realizam ca in timp ce unii isi vad rudele murind de boli fiindca nu au bani de medicamente, unii planteaza panselute.
 
Va rog sa va opriti. Avem atatea de facut. O sa le facem impreuna dar voi trebuie sa nu mai aprobati cheltuieli inutile. Eu va dau bani. Luati de la mine taxe si impozite. Va dau banii mei. Am nevoie sa nu mai plantati panselute cu ei.
 
sursa foto: StockPhoto.com