In 2050, unul din patru automobile va fi electric

In 2050, unul din patru automobile va fi electric automobilul electricautonomia automobilelor electricehenry ford

Mai putin de 40 km pe zi. Atat parcurge, in medie, un european cu masina personala, cea mai mare parte din distanta fiind reprezentata de drumul dus-intors la serviciu. Nu e mult deloc si pentru aceasta deplasare cotidiana un automobil electric este ideal.
Vazut din exterior, un automobil electric arata exact ca unul clasic. La o privire mai atenta, va fi evident ca nu are teava de esapament si rezervor de benzina, dar structura de baza este practic aceeasi.

Odata ce ridicati insa capota, diferentele devin esentiale: gasiti acolo un motor care nu are nevoie de ulei, reglaje sau filtre de tot felul. Un motor a carui functionare se bazeaza pe un set de acumulatori si pe un regulator care controleaza permanent puterea trimisa, astfel incat motorul sa nu se arda. In rest, sistemele sunt cele obisnuite: transmisie, frane, aer conditionat, airbaguri etc.

Economic, silentios, redus ca dimensiuni si cu poluare zero, automobilul electric constituie o varianta demna de luat in considerare. In Paris sau Oslo exista deja infrastructura necesara, cu statii de alimentare si tot tacamul, iar specialistii estimeaza ca pana in 2050 unul din patru automobile aflate in circulatie va fi electric.

Scurta istorie

In ciuda a ceea ce ati putea crede, automobilul electric nu este o inventie noua. Istoria lui incepe in S.U.A., in 1838 (da, ati citit bine!), cu 52 de ani inainte de aparitia variantei cu motor cu ardere interna. A fost automobilul care a dominat sfarsitul secolului XIX si inceputul secolului XX. A captat atentia inginerilor si a beneficiat constant de imbunatatiri, astfel ca in jurul anului 1900 era cel mai bine vandut vehicul pe piata americana, cu un maxim al productiei atins in 1912.

Isi depasea net rivalii – automobilele cu aburi sau cu benzina – prin cateva avantaje majore. De exemplu, nu avea vibratii, nu emana mirosuri neplacute, nu producea zgomot, nu trebuia pornit cu manivela si nu necesita schimbarea vitezelor (operatie care se facea foarte anevoios la varianta pe benzina).

Nici automobilul cu aburi nu necesita schimbarea vitezelor, dar suferea in schimb prin faptul ca in zilele geroase avea nevoie chiar si de 45 de minute pana sa porneasca.

In plus, reteaua de drumuri nu era foarte dezvoltata, drumurile bune existau doar in interiorul oraselor, deci majoritatea deplasarilor erau scurte – un aspect ideal pentru vehiculele electrice, care aveau o autonomie redusa: sub 30 km, cu o viteza maxima de 22 km/h.

Perioada de declin

Declinul a inceput dupa 1912, ca efect al mai multor factori:

• s-a dezvoltat infrastructura, orasele erau acum conectate printr-un sistem de sosele bine pus la punct, fapt care a dus la nevoia de autovehicule cu autonomie mai mare;
• petrolul texan a permis scaderea pretului benzinei pana la un pret accesibil oricui;
• inventarea demarorului electric a eliminat pornirea cu manivela;
• productia de masa initiata de Henry Ford a scazut pretul automobilelor cu benzina la cca 35% din pretul celor electrice.

Pana in 1935, automobilele electrice erau practic disparute de pe piata auto. De-abia dupa 1960 ele au revenit din nou in atentie, ca posibila solutie pentru reducerea emisiilor de gaze in atmosfera si pentru diminuarea importurilor de petrol.

Situatia actuala

Marea problema in momentul de fata a automobilelor electrice, chiar si a celor mai avansate, este autonomia redusa. Cam 200 km, atat poate parcurge fara oprire o masina electrica moderna. E necesara, asadar, o infrastructura solida, cu puncte de reincarcare dese si amplasate in locuri accesibile. In plus nu trebuie neglijata nici problema timpului necesar reincarcarii: 3-8 ore. Si, ca sa nu ascundem nimic, sa spunem si ca pretul unei astfel de masini este foarte piperat, de ordinul zecilor de mii de euro.

Sa nu uitam insa ideea de baza: automobilul electric este vehiculul ideal pentru deplasarea cotidiana, in interiorul oraselor, pe distante scurte. Daca ne concentram asupra acestui aspect, avantajele devin imediat evidente:

1) reducerea drastica a poluarii urbane (ca fapt divers, sectorul transporturi este responsabil pentru o cincime din emisia de gaze cu efect de sera din Uniunea Europeana);

2) reducerea zgomotului. Automobilul electric este foarte silentios, dar acest avantaj constituie totodata si un dezavantaj: pietonii sunt obisnuiti sa auda cand se apropie o masina si, nemaifiind avertizati de zgomotul motorului, e posibil ca ei sa faca miscari imprudente;

3)  economia de energie. S-a calculat ca aceasta economie este maxima la deplasarea cu viteze mici si la un regim de condus cu porniri si opriri dese, adica exact situatia din orase.