Editorial Dragos Popescu: Centralista
centralistacomunicatiihermesalexander graham bellfacebook
Inca de la inceputuri, acum mai bine de un veac, si pana – la noi si la alti amarati – mai acum 20 de ani, comunicatiile telefonice erau gestionate de un personaj aparte: centralista. Cu arbore genealogic incert (zeul Hermes si Alexander Graham Bell sunt mentionati cel mai frecvent drept stramosi in literatura de specialitate), aceasta semideitate taia, spanzura si infigea cablurile cu jack, limitand universuri si influentand destine.
Cei care, naufragiati pe vremuri printr-o gara de provincie, auzeau dupa vreo ora in difuzoare vocea spartigoasa macanind: "Alo, Miziluuu, aveti Caracalu, cabina doi!" simteau ca l-au apucat pe Dumnezeu sau, ma rog, pe susmentionatul Hermes de-un picior.
Traim, de ani buni deja, o periculoasa iluzie. Ne declaram apartenenta temporala la epoca globalizarii. Tanti centralista nu mai apare-n peisaj. Avem mijloace de comunicatii literalmente la degetul cel mic. De fapt, nu-mi amintesc sa fi fost vreodata in ultimii 10 ani la mai mult de 20 de metri distanta de un telefon (si asta pentru ca imi place sa inot in apa adanca). Trimitem e-mailuri, chatuim, tweetuim si dam SMS-uri; mai nou, colaboram pe cloud-uri si videoconversam. Si nu de la posta, de la birou sau de-acasa, ci din buzunar sau din poseta. Libertate totala!
Suntem momiti, incurajati sa profitam de marea descatusare comunicationala pentru a ne deschide business-urile catre alte piete. Sa ne gasim mai multi clienti. Multi, mult mai multi! Ne place cantitatea, suna tentant. Luam datele statistice, ne enuziasmam la vederea prognozelor de cresteri exponentiale si ne apucam constiinciosi de treaba. In locul celor zece faxuri zilnice, trimitem trei mii de e-mailuri. In locul celor doua deplasari lunare, facem cinci videoconferinte. Ne facem site, blog, magazin online, toate quadrilingve. Ne facem pagina de Facebook, o promovam frumos si presaram si adwords din belsug. Doar am economisit din bugetul de publicitate stradala! Apoi ne punem satisfacuti mainile-n crucis si asteptam sa se intample. Si chiar se-ntampla, dar nu tocmai asa cum am sperat. Cresterile de vanzari nu-s chiar exponentiale (ba, uneori exponentul e chiar subunitar), iar costurile de apropriere a clientilor cei frumosi si globali sunt mult mai mari decat estimasem initial. Si totusi, piata exista iar noi ne-am derulat cu religiozitate campania de promovare. Unde-i hiba?
... citeste continuarea pe blogul Diagma.
Dragos Popescu este consultant in management, fondatorul companiei
Diagma.