Presa si cazul Newsweek: Sex, Drudge and Rock'n'roll
newsweekinchidereall digitalsexgateclintonlewinskyisikoffmedia
Iminenta incetare a aparitiei in print a celebrului saptamanal american "Newsweek" redeschide discutiile privind viata periculoasa pe care presa mondiala o traverseaza in era Internetului. La mai bine de un deceniu de la celebrul caz Sexgate, in care online-ul a spart pentru prima oara monopolul media traditionale intr-un subiect de impact, presa scrisa nu a reusit sa gaseasca un model de business adecvat noului public si noilor obisnuinte de consum. Iar trecerea pe format "all digital" nu e nici pe departe o garantie universala a succesului.
Sex
In octombrie 1997, cand se intalneste, intr-un apartament din Washington, cu Linda Tripp si asculta inregistrarile realizate in secret de aceasta, in care fosta sa colega Monica Lewinsky ii vorbeste despre relatia sexuala cu presedintele Bill Clinton, reporterul de investigatie Michael Isikoff de la “Newsweek” stie ca a pus mana pe ancheta vietii sale. Jurnalist cu discernamant si cu experienta, Isikoff nu se arunca cu capul inainte. Informatia pe care o obtinuse era prea puternica pentru a o urla in gura mare in sedinta saptamanala de sumar si, desigur, prea buna pentru pentru a fi stricata de o barfa insuficient documentata aruncata pe o burtiera de televiziune, darmite postata online. Suntem in 1997, iar presa pe Internet e inca o gluma, un moft in care nici macar trendsetterii media ai momentului nu credeau prea mult. Nu dadea rau sa mimezi interactivitatea, sa ai o adresa de e-mail la contact si o pagina pe care sa arunci, la o adica, cateva dintre stirile de ieri, dar atat si nimic mai mult. Mai erau cativa asa-zisi reporteri independenti care urcau pe net stirile de cum le obtineau, dar cine se temea de ei in 1997?
Asa ca Isikoff se pune temeinic pe cercetat. Da de o multime de surse din jurul personajelor-cheie ale anchetei – Monica Lewinsky, Linda Tripp, procurorul independent Kenneth Starr, care isi asuma anchetarea a ceea ce va deveni ulterior cunoscut drept dosarul "Sexgate”, oameni din FBI etc. Are din suficiente surse confirmarea existentei unei anchete care il vizeaza pe presedintele in functie al Statelor Unite ale Americii in legatura cu o presupusa relatie amoroasa cu o fosta stagiara de la Casa Alba. Momentul de glorie era aproape: in ianuarie 1998, Michael Isikoff prezinta staff-ului editorial de la “Newsweek” ancheta-bomba la care lucrase in secret vreme de mai bine de 3 luni! Isi si imagina coperta revistei pe tarabe!
Drudge...
Ancheta lui Isikoff ii blocheaza, insa, la propriu si la figurat, pe editorii de la “Newsweek”. In ciuda surselor credibile propuse, jurnalistului i se reproseaza ca nu a reusit sa vorbeasca cu Monica Lewinsky. “Nu putem sa aruncam ancheta in ziar atat de repede, pana nu facem niste verificari”, i se spune lui Isikoff, inainte ca ancheta sa treaca la sertar. Conducerea influentei reviste americane a incercat, se pare, o negociere cu procurorul Kenneth Starr pentru obtinerea unor probe din dosar, iar procurorul ar fi cerut la schimb intarzierea publicarii pentru a nu influenta audierile Monicai Lewinsky…
In orice caz, bomba explodeaza pe 19 ianuarie 1998, si nu pe prima pagina a “Newsweek”, ci pe homepage-ul unui mic agregator de stiri si barfe din lumea buna a Hollywoodului si Washingtonului, www.drudgereport.com! “Newsweek ingroapa povestea unei stagiare de la Casa Alba: tanara de 23 de ani avea relatii sexuale cu presedintele”, tuna Matt Drudge, proprietarul site-ului pe care il intretinea alaturi de doi prieteni de pe cele trei calculatoare din casa mamei sale.
Saptamanalul “Newsweek”, care tocmai iesise pe taraba, nu are nici o reactie. In zilele urmatoare, toata media preia povestea devoalata de www.drudgereport.com. Tot atunci, in criza de mijloace, “Newsweek” ia decizia de a-si face o pagina web speciala, pentru a reusi sa recupereze din terenul pierdut in batalia informationala cu restul competitorilor. Sunt zilele in care, la inceputul lui 1998, online-ul isi capata deplina consacrare in peisajul mediatic contemporan. Zilele in care “mai asteptam 3 saptamani si publicam apoi povestea” a incetat sa mai fie o solutie, chiar si pentru o revista de talia “Newsweek”, cu peste 3 milioane de exemplare tiraj.
... and Rock’n’roll
O barca pe valuri. Asta inseamna, la origine, imprumutata din navigatie, sintagma “rock’n’roll”. Sensul de baza a lasat de mult loc metaforei fascinante ce descrie exuberanta unor vremuri in care presa scrisa isi traia ea insasi anii de glorie. Insa presa de azi, in frunte cu “Newsweek”, e, intocmai sensului de baza, aidoma unei barci in mijlocul furtunii. “Newsweek”, unul dintre icon-urile presei quality din Occident, si-a anuntat de curand incetarea aparitiei print incepand cu 2013 si trecerea pe model “all digital”, online plus tableta. Ce ironie a sortii: tocmai mediul care i-a furat sansa celei mai mari dezvaluiri din istoria revistei print devine azi unica solutie pentru supravietuirea unei brand vechi de 80 de ani!
S-au intamplat multe in viata "Newsweek” in cele 8 decenii, dar parca tot mai multe, pe an ce trece, din ’98 incoace. De la 3,1 milioane de copii intre 2001 si 2007, “Newsweek” a ajuns la 1,8 milioane in 2010. Pe masura ce datoriile au inceput sa creasca, revista a parut tot mai dezorientata. Primul semn ca indecizia editoriala de la inceputul lui 1998 nu a fost o simpla dilema "print versus online”... In 2010, brandul, cu datorii de 47 de milioane de dolari la activ, a fost preluat de Sidney Harman, un nonagenar fara experienta in media, si asociat cu Daily Beast, un site infiintat cu abia 2 ani inainte. Harman avea sa moara anul trecut, iar “Newsweek” la fel, putin cate putin.
La momentul anuntului de inchidere a printului, "Newsweek” e la 1,5 milioane tiraj. Vestea venita recent dispre managementul companiei a starnit multe zambete tampe prin birourile multinationalelor media, ca si cum esecul unui colos de marimea saptamanalului american ar scuza sau ar rascumpara incompetenta si incoerenta unui intreg univers media. Caci unde este, de fapt, presa mondiala la momentul anuntului de inchidere a printului unuia dintre cele mai de succes saptamanale din istoria sa? A depasit lumea presei, spre deosebire de “Newsweek”, momentul ianuarie 1998?
Stim azi, mai mult decat editorii “Newsweek” din ’98, sa vindem mai bine o ancheta-trasnet? Stim mai bine decat atunci sa construim audiente monetizabile in jurul unor materiale de calitate? Care e ciclul informational corect intr-o redactie moderna? Ce intra in print, ce intra online, ce devine multimedia, cum se dezvolta story-ul live? E abandonul “Newsweek” sfarsitul modelului atat de popular in ultimii ani al redactiei integrate? Schimba aparitia tabletei si raspandirea ei obiceiul tot mai impamantenit al consumului de presa gratuita? E “all digital” solutia pentru presa de calitate, la standardele impuse de dosarul Watergate si, ulterior, de cazul Sexgate? Sunt doar cateva intrebari al caror raspuns nu-l vom gasi, din pacate, maine dimineata pe www.drudgereport.com.
P.S.: Apropo, site-ul lui Matt Drudge nu s-a schimbat deloc din 1998 incoace...
Un produs media marca Rentrop&Straton 
