Protestul si schimbarea: ce s-a intamplat in mai si ce se intampla in septembrie
protestpiata universitatiimai 1968olivier assayasapres mai
"S-a intamplat in mai" ("Apres Mai", Franta, 2012), filmul excelentului regizor francez Olivier Assayas, a fost una dintre surprizele silentioase ale editiei din acest an a Festivalului International de Film Transilvania de la Cluj-Napoca (TIFF). Genul de pelicula care da raspunsuri la intrebari pe care nu ti le-ai pus inca si care devine revelatoare, tocmai de aceea, abia dupa ceva vreme. E aici si flerul selectionerului festivalului, criticul Mihai Chirilov, care a anticipat, cumva, prin aducerea filmului in sectiunea 3x3 a evenimentului de la Cluj, dezmortirea protestara a tinerilor din Romania in aceste ultime saptamani.
Assayas surprinde, dupa cum titlul sugereaza pe undeva, atmosfera europeana a miscarii “Mai ’68”. Filmul urmareste mai multi tineri, absorbiti de tumultul politic si artistic al perioadei. Ca si colegii sai, Gilles, personajul principal, ezita intre implicarea politica radicala si aspiratiile mai personale. De la relatii sexuale la revelatii artistice, aventura sa il poarta din Italia pana in Londra. Si el, si prietenii sai au de facut alegeri cruciale pentru a se regasi, intr-o perioada cat se poate de bulversata si, deopotriva, bulversanta.
Multe dintre raspunsurile pe care Assayas le da prin filmul sau se intalnesc cu intrebarile pe care analistii scenei publice si le pun in acest zile in legatura cu demonstratiile de la Bucuresti si Cluj. Dincolo de revendicarile punctuale, protestul cu cea mai importanta retorica economica de dupa Revolutie cauta o schimbare pe care saptamanile scurse de la primele iesiri in strada nu au reusit inca sa o structureze conceptual. Se vrea altceva, iar asta merge de la o altfel de atitudine si de preformanta a clasei politice pana la o altfel de reactivitate a strazii la agenda politica, sociala si economica, de la o alta viziune a corporatismului pana la o alta prioritizare si valorizare a bunului public.
La fel ca tinerii din “Apres Mai” ai lui Assyas, multi dintre tinerii de azi din Piata Universitatii din Bucuresti si din Piata Unirii din Cluj viseaza sa schimbe lumea. Studentii lui Assayas nu doar ca nu schimba lumea: nu reusesc sa schimbe nici pe ei, devin prizonierii propriilor compulsivitati si esueaza in drame - interesante artistic, dar nevalorizabile social.
Acesta a raspunsul lui Assayas pentru tinerii protestatari ai lui septembrie 2013: indiferent de bifarea revendicarilor pe termen scurt, schimbarea vine – suna cliseistic, dar asa e – din interior. Marea miza nu e sa strangi o masa critica pentru a-ti impune agenda, ci sa strangi o masa critica de oameni capabili si dispusi sa actioneze cu totul altfel decat establishmentul impotriva caruia se striga in strada. Refuzul spagii, al nepotismului, al cumetriei, al miserupismului si altele asemenea sunt, de fapt, agenda ascunsa care face diferenta intre o miscare care schimba ceva si un moft trecator, care nu schimba nimic.
Un produs media marca Rentrop&Straton 
