Criza discursului public in Romania (1): cercurile vicioase ale presei
presacrizamediatabloidpublic
Spectacolul morbid prilejuit de decesul lui Sergiu Nicolaescu a readus in prim-plan o tema favorita a ultimilor ani: starea presei, in particular, si criza discursului public din Romania, in general. Presa a fost, si de aceasta data, gasita drept principala vinovata pentru cautarea unui senzationalism vecin cu ingretosarea. E o teorie la moda sa vanturi "tabloidizarea" presei. Insa justetea observatiei nu e o scuza pentru omiterea altor actori vinovati sau favorizanti ai starii de fapt.
Institutiile de presa nu traiesc intr-o bula autonoma si intangibila, ele sunt - parte unui sistem mai larg - direct conectate cu intreg universul comunicarii, de la discurs politic la educatie si la afaceri corporate, cu atat mai mult cu cat, mai cu seama in ultimul deceniu, a devenit aproape exclusiv dependenta de publicitate, consecinta a unui model de business care s-a dovedit neinspirat nu doar la noi, ci in toate lumea capitalista.
Scena presei romanesti ofera, azi, un show la fel de morbid precum cele pe care le difuzeaza cu prilejul unor evenimente ca cel recent consumat la inceput de 2013. Total rupta de publicul sau traditional si abandonand orice incercare de a aduce la lectura publicul tanar, presa scrisa e sufocata, cu rare exceptii, de tiraje de cateva mii de exemplare. Sicanate de conspiratii economice perfide si confruntate sistematic cu presiunea politica a mai marilor zilei, marile trusturi de presa internationale si-au abandonat titlurile in care investisera milioane de euro.
Incapute pe mainile unor afaceristi bine conectati la cercurile politice, ziare care se consacrasera printr-un discurs critic articulat si printr-o filosofie quality au devenit simple trompete de partid. Nici o surpriza ca, astfel, tirajele au continuat sa scada dramatic, iar reducerile de personal si de salarii au urmarit acest trend. Asa s-a nascut un prim cerc vicios in care presa de azi se invarte parca fara scapare: nu poti produce calitate jurnalistica total rupt de asteptarile publicului tau, mizand pe redactii de cate 20 de oameni, si aceia neplatiti cu lunile.
Ruptura dintre mass-media si publicul sau provoaca al doilea cerc vicios. Lipsite de incasarile directe din vanzari – manipulate si ele, oricum, de firme rau platnice – ziarele au ajuns sclavele publicitatii, acceptand compromisuri altadata intolerabile in relatia cu agentiile de publicitate si cu clientii ale caror interese acestea le aparau.
De la compromisul comercial pana la compromisul moral si deontologic vizibil in cazul Nicolaescu sau la cel politic, exasperant pe parcursul ultimilor ani si al ultimelor campanii electorale, nu a mai fost decat un pas. De care si agentiile de publicitate, si clientii lor, marii spenderi din Romania, nu se poate sa nu fi fost constienti. Spectacolul morbid prilejuit de decesul lui Sergiu Nicolaescu nu ar fi fost posibil fara concursul publicitarilor. Observatia e valabila si in cazul televiziunilor. Amendate sistematic de Consiliul National al Audiovizualului, de analistii media si de lumea de buna credinta, emisiuni sau televiziuni care se intrec in a expune productii si abordari intolerabile pe micul ecran continua sa beneficieze de publicitatea marilor spenderi. Nu a fost un singur caz, in toti acesti ani, in care o mare firma sa se delimiteze public de o anumita emisiune sau tendinta si sa isi retraga bugetul investit in calupurile care incadreaza productii TV de proasta calitate.
In lipsa unor astfel de “amenzi” publice, dar si a unui agreement care sa reglementeze relatia televiziune – calitate editoriala – performata de trafic sau audienta – client de publictate, posturile TV si-au dat frau liber imaginatiei bolnavicioase pentru a-si stapani foamea de bani. Daca ratingul e singurului criteriu, atunci ratingul trebuie facut cu orice pret! La fel si in online, unde se vehiculeaza cifre astronomice de trafic, intr-o disproportie flagranta cu masa reala a publicului-tinta si, in definitiv, cu bunul simt, fie el doar economic.
In fine, productia media e tributara, oricum o iei, calitatii subiectilor cu care discuta si a invitatilor pe care ii abordeaza. Infamele show-uri TV colcaie de personaje – politicieni, afaceristi, analisti, cu sau fara ghilimele, functionari, universitari etc - a caror prestatie, departe de a corija derapajele jurnalistilor, le adancesc si mai tare printr-o violenta de limbaj si de atitudine adesea stupefiante.
Presa e de vina, da, dar cata vreme va ramane captiva unui public insetat de violenta, care o confirma prin audiente, a unui mediu de business care o confirma prin publicitate si a unui spatiu public care o ingana in derapajele sale sunt sanse mici ca ea sa poata iesi din cercurile vicioase in care se invarte si ne invarte.
Un produs media marca Rentrop&Straton 
