LECTIA DE MANAGEMENT: Duncan Ridgley, business in casa buncii din Breb
duncan ridgleymaramuresbrebpaparazzoturismprintul charlespatrimoniu
Cand l-au vazut prima oara prin Breb, in inima Maramuresului, cazut parca de pe luna, taranii au crezut ca o fi vreun scriitor. Mai fusese un englez pe acolo, tocmai plecase, dupa ce, cateva luni de zile, pritocise, in treaba lui, la o carte. Dar Duncan Ridgley nu planuia sa scrie nici o carte. Nu, el venise sa caute un loc "mai altfel", un loc pe care il avea in cap de pe vremea povestilor cu Mos Craciun si renii sai, care zboara peste sate si arunca, prin horn, cadourile direct in semineu.
Cautase o viata intreaga locul acesta – si doar era om umblat: ca fost “paparazzo” de top la cele mai mari taboide britanice, “The Sun” si “News of the World”, fugarise cat e lumea de larga vedete ca Madonna, Michael Jackson, Lady Diana sau Printul Charles – dar ii fusese dat sa gaseasca “satul din vis” taman acolo unde, vorba unor prieteni care-l indrumasera inspirat, “se agata in cui harta Romaniei”. I-a placut atat de mult Brebul ca n-a mai stat pe ganduri: al doilea an a venit cu banii la el si a inceput sa cumpere pamant si case vechi, traditionale.
“Cine stie ce namile de hoteluri va face Duncan aici...”, si-au spus, circumspecti, oamenii locului, dupa ce s-au dumirit ca englezul cel nou nu e scriitor, ca primul, ci om de afaceri. Dar lui Duncan nici nu-i trecea prin cap sa epateze pe cineva ori sa concureze viloacele glazurate in marmura sclipitoare ale celor care lucreaza prin Spania sau Italia. Dupa ce abandonase Londra, satul de alergatura fara nici un rost din marea metropola, hotarase sa investeasca banii pe care ii avea in mici afaceri turistice care sa-i permita sa duca o viata relaxata, departe de stresul deadline-urilor si al ratelor din capitala Angliei.
“Ce mare branza ai facut tu aici, ca arata fix ca si casa lui buna”, l-a luat in ras un vecin, venit sa inspecteze ce a mesterit Englezu’ in 2 ani de zile. “Pai chiar asa voiam sa si arate, ca si casa lui buna!”, i-a replicat Duncan, la un pahar de horinca. “Pana sa vina Duncan, asa gandeam toti”, mi-a spus Maria, o tanara din sat care il ajuta pe Duncan Ridgley in organizarea afacerii sale turistice de la Breb. “Daca ma intreba cineva de casele astea pe care le-a cumparat Duncan, as fi zis acum 5 ani ca sunt niste cazaturi, niste vechituri. Nicidecum nu m-as fi gandit ca ele pot aduce la noi in sat turisti din strainatate, ca ele vor fi admirate in lumea larga, ca se poate trai din casele vechi numai putin daca le pui la rand. Duncan ne-a invatat sa pretuim ceea ce avem”, completeaza tanara maramureseanca.
“Esti sigur ca vrei sa scriu despre Breb in <<Lonely Planet>>?”
Viata simpla, inca arhaica, a satenilor din Breb, din Hoteni si din satele invecinate din Maramures sunt vedetele editiei americane pe luna iulie a celebrului magazin international “National Geographic”. Pe 20 de pagini, trimisii in Romania ai revistei scriu fascinanta – pentru cititorul occidental – poveste a fanului romanesc, povestea coasei traditionale, a clailor ce se inalta uimitor spre cer, a carelor trase de cai, seara tarziu, in drum spre casa. La fel ca mai toate reportajele pe teme arhice dedicate satului romanesc in presa internationala, si acest text se termina cu intrebarea cat va mai supravietui aceasta lume.
A fost si Duncan intrebat lucrul asta de catre un reporter de la „Lonely Planet” care, venit la o documentare prin Maramures, a avut surpriza sa dea nas in nas, pe o ulita din Breb, cu fostul mare “paparazzo” britanic Duncan Ridgley. “Esti sigur ca vrei sa scriu despre satul asta si despre turismul de aici in <<Lonely Planet>>?”, l-a intrebat, complice, jurnalistul occidental. “Ca antreprenor, nu puteam spune nu. Stiu ce riscuri comporta un aflux mare de turisti intr-o anumita zona. Pe de alta parte, cred ca turismul este una dintre sansele pe care tinerii de aici le au ca alternativa la munca in Occident. Nu am venit aici sa dau lectii de conservare a patrimoniului, tot ce pot sa fac este sa ma asigur ca turistii mei sa se bucure de privilegiul de a trai aici exact cum se traia in Maramures pe vremuri, in case simple, dar frumoase, cu un pahar de lapte de la vaca vecinului si un pahar de horinca seara, inainte de mamaliga”, imi spune Duncan Ridgley.
Duncan nu e singurul care apara, dupa puterile sale, patrimoniul maramuresean. Printul Charles are si el cateva in Breb, gard in gard cu fostul “paparazzo” care ii dadea insomnii acum mai bine de doua decenii. Acum, “paparazzo” si printul sunt vecini in Maramures. Au venit aici pentru ca au fost fascinati de ceea ce cultura si civilizatia occidentala pierduse de mult. Au venit aici sa se spuna sa avem grija de ce avem mai de pret, pana nu e prea tarziu. Si sa ne demonstreze ca, la o adica, se poate face business chiar si in casa veche a bunicii...
Un produs media marca Rentrop&Straton 
