LECTIA DE MANAGEMENT. Mugur Pop: cum schimba caii ierarhiile din corporatii
teambuildingechipaseflidermugur popcalierarhiecorporatiefirmamanagement
Mugur Pop e un om liber. Face numai ce-i place si traieste din asta. Exact ceea ce, in sinea lor, viseaza, dar nu au curajul sa o faca, multi dintre angajatii marilor corporatii. Mugur are o herghelie de cai, face turism ecvestru montan, diverse programe de hipoterapie, dar si activitati in aer liber pentru diverse companii. Despre acestea din urma, asa-zisele team-building-uri, povesteste cu multa savoare si cu mult umor. Cum simt caii de la marginea Clujului lumea rigida a mediului corporatist?
Sa faci ce-ti place
“Pe cai nu-i poti lamuri ca tu esti copilul directorului, pe el intereseaza foarte putin cine esti tu, pe el il intereseaza ce disponibilitate ai tu de a interactiona pozitiv si afectiv cu el. Punct”, ma intampina clujeanul Mugur Pop cand il intreb despre programele sale pentru corporatii.
Mugur e clujean, absolvent de Horticultura si a lucrat, la inceputul anilor ’90, pentru o afacere cu canepa a unui american. O afacere cu mare potential atunci, care a cazut, insa, din cauza capriciilor patronului de peste Ocean. Cand a decis sa iasa din afacere, Mugur Pop a decis ca de atunci inainte nu va face decat ceea ce-i place. Si, cum avea drag de cai si de munte, si-a cumparat cai si a pus la punct programe de turism ecvestru prin munti.
Acum, dupa mai bine de 15 ani, are o ferma in toata puterea cuvantului pe Valea Garbaului, la 4 kilometri de Cluj-Napoca si, pe langa ecoturism, si-a extins activitatile in zona educatiei informale pentru copii, a hipoterapiei pentru cei cu probleme, a spectacolelor ecvestre si a diverselor activitati pentru marile companii. “Cum interactioneaza calul cu corporatistul”, l-am intrebat pe Mugur Pop…
Teambuilding sau pierdere de vreme?
De o vreme, imi spune clujeanul, cei din firme s-au saturat de vesticele tiroliene si rapeluri, asa ca au venit si la el, in cautarea unor programe pentru angajati.
Clujeanul e foarte critic fata de superficialitatea cu care sunt organizate multe dintre asa-zisele teambuildinguri, care ajung sa nu isi atinga tintele.
“Eu le-am spus din start: ce fac ei nu e teambuilding, e pierdere de vreme. Nu vine nimeni inainte sa-ti vorbeasca despre profilul membrilor echipei cu care vei lucra, nu-ti vine nimeni cu o evaluare a profilului psihologic al participantilor la actiune, ca sa poti face echipe, sa identifici lideri formali si apoi sa vezi care e liderul nativ”, se explica clujeanul.
“Eu le-am aratat ca mi-e foarte usor, avand exercitiul lucrului in ierarhiile de animale si lucrul in grupurile de explorare speologica, sa vad din prima cu cine am de-a face. Cand eram tanar, faceam taberele de trei saptamani prin munti. Mergeam 15 oameni si ne intorceam trei. Incep privatiunile, se termina tigarile, mancarea, vine frigul, ploaia... E greu sa rezisti daca nu ai un lider adevarat”, povesteste Mugur.
Calul si liderul
“Sa va spun cum stau lucrurile cand lucrezi cu caii: a venit un grup, condus de o sefa. Se vedea pe ea ca avea alta atitudine, se misca mai lent decat toti ceilalti. Eu mi-am facut meseria, i-am citit de pe banca pe toti. Am vazut fata fasneata, care urma sa fie vedeta zilei, am vazut ca sefa era asumata, dar nu avea motoare, am vazut niste baieti dinamici, cu gandul la fete, dar care au fost mult mai creativi in teren decat cei aparent seriosi si mi-am dat seama ca vor si niste miscari interesante pe durata stagiului”, dezvaluie Mugur Pop culisele unui “teambuilding” organizat de o mare companie.
„Pentru inceput, le-am dat o sarcina: sa puna capastrul pe cal. Ceva banal, dar care poate deveni imposibil, caci, daca tu ai teama, calul simte imediat ceva ce il deranjeaza, simte ceva ce nu-si doreste. Si a venit marea sefa si nu s-a descurcat...”.
“Si-am pus-o pe cal dup-aia. Un parcurs scurt, un pic de slalom, doi stalpi si o funie sub care sa se aplece, sa-si mai indoaie oasele. Sa vezi ce lupta pentru supravietuire acolo! Si a venit apoi fata fasneat. Era ca o primavara, se misca natural cu calul, param-pam-pam, era toata un entuziasm. Si s-a creat conflict, si a inceput sefa sa fie uracioasa si apoi m-am bagat eu la povesti si le-am explicat ca la mine e asa cum e, iar la ele la serviciu e cum vor ele”, povesteste Mugur, cu mult umor.
De unde incepe teambuilding-ul
“Nu va suparati pe fata aia ca e tanara, le-am spus. Si, cumva, am mediat, apoi le-am pus sa lucreze in echipa si s-a mai dres busuiocul. Dar de-abia de la fazele astea poti vorbi despre teambuilding. Eu de-aia nici nu zic teambuilding ce fac eu, ci programe pentru corporatii. La teambuilding trebuie sa faci ceva in comun, sa erodezi niste asperitati si sa cauti sa te potrivesti cu celalalt, iar asta rar se face si se vrea cu adevarat la noi”, puncteaza Mugur Pop.
Un produs media marca Rentrop&Straton 
