Cum spargi cercul vicios al perfectionismului
perfectionismprocrastinatiedezvoltare personalastres
Perfectionismul si procrastinatia, acea tendinta de a amana actiunea pentru mai tarziu, de a temporiza, formeaza o combinatie teribil de paguboasa. Eliberandu-ne de acest proces psihologic complex, putem beneficia de o imbunatatire spectaculoasa a realizarilor, cu mai putin stres.
Exista diferite tipuri de perfectionism, dar toate pot fi intelese ca o tendinta de a atinge permanent perfectiunea. Credinta ca propria valoare depinde de capacitatea de a satisface criterii inalte sta la baza cortegiului de emotii neplacute care definesc anxietatea, pentru ca de fiecare data cand va temeti ca veti fi mai putin bun, traiti acest esec cu anticipatie. Totodata, gandul ca ceilalti vor considera ca esuati poate contribui la aparitia anxietatii. Conceptia conform careia valoarea dumneavoastra v-ar conditiona succesele si esecurile este o forma de gandire dihotomica, doar in alb si negru. Va vedeti ori castigator ori perdant, ori puternic ori slab si, in cele din urma, pierdeti din vedere ca exista si un termen mediu si ca acesta este foarte adesea cu totul acceptabil.
Perfectionismul va face vulnerabil in fata anxietatii si a procrastinatiei care decurge din aceasta. Va doriti perfectiunea, dar va indoiti in legatura cu capacitatea dumneavoastra de a o atinge. Gasiti motive de a face altceva, adica orice alta activitate mai putin amenintatoare din acest punct de vedere, asa ca asteptati momentul in care veti fi perfect. Exista astfel 7 faze in procesul de procrastinatie:
1. Va fixati exigente elevate.
2. Nu aveti siguranta ca ceea ce veti putea face va fi destul de satisfacator din punctul dumneavoastra de vedere.
3. In niciun moment nu concepeti sa faceti mai putin decat acel maximum autoimpus.
4. Gandul ca ati putea esua in atingerea celui mai bun rezultat va da frisoane.
5. Va temeti de sentimentul de disconfort.
6. Va ascundeti imperfectiunile si va refugiati intr-o activitate mai putin riscanta, cum ar fi jocurile pe calculator
7. Repetati acest lucru pana ce se produce declicul de a accepta ca nu sunteti infailibil si incepeti sa nu va mai propuneti decat cel mai bun lucru din ceea ce puteti face, fara a mai pretinde de fiecare data perfectiunea.
Atunci cand un fenomen de perfectionism actioneaza in combinatie cu procrastinatia, el provoaca un efect de uzura a corpului legata de stres. Inversarea acestui proces este posibila prin regandirea obiectivelor si prin separarea dorintei de a face bine lucrurile de aceea care vizeaza atingerea perfectiunii.