Pacatele Managerilor: Managementul falimentar al

Pacatele Managerilor: Managementul falimentar al manager

40 de minute de vioara, 20 de minute de pian, 60 de minute de acordeon, 30 de trombon, 30 de muzicuta, 10 de violoncel si 5 de saxofon. Toate executate de catre acelasi ins. Fac oare aceste interpretari inevitabil succesive o melodie? Putem vorbi despre orchestra in absenta simultaneitatii armonice?
De cate ori observati desfasurandu-se plenar o persoana care chiar crede ca numai de atingerea sa depinde buna exprimare a unui grup de instrumente muzicale, mai bine ridicati-va, politicos, salutati si parasiti sala!

Am cunoscut indeaproape acest tip de manager - "Omul-orchestra". Omul care confunda dinamismul cu miscarea browniana, viteza de reactie cu simptomele cele mai clare ale ADHD-ului.

Nu degeaba marii manageri ai acestei planete cocheteaza cu ZEN-ul, cu meditatia, cu tehnicile de relaxare. Pentru ca eficienta, marile cifre de afaceri si marile profituri presupun si capacitatea de a te detasa, de a privi rece in faptul serii la propriile-ti fierbinteli de la amiaza.

"Sa stii sa faci pasul inapoi" - este ceva extrem de greu de inteles si de pus in practica pentru marea masa a managerilor. Cei putini, aceia care au cu adevarat capacitatea de a-si duce companiile pe culmi stiu sa taca, sa-si apese pe butonul de "liniste interioara" si sa vada dincolo de sine si de propriile "idei geniale".

Nimeni nu poate canta in acelasi timp bine la toate instrumentele. Tocmai de aceea e nevoie de mai multi. Tocmai de aceea, rolul dirijorului nu e acela de a canta in locul celorlalti, ci de a se ocupa de "micile fineturi" orchestrale. Acesta este managerul adevarat - dirijorul. Nicidecum "omul-orchestra".