30 de calatorii catre tine: A patra excursie - Omul din spatele rutinei

30 de calatorii catre tine: A patra excursie - Omul din spatele rutinei omomulrutinalibertate

Un scriitor drag inimii mele spunea, la un moment dat, ca niciodata nu a inteles rostul unui meci de fotbal. Nu pricepea ce anume poate determina milioane de oameni sa mearga si sa strige pe stadioane sau sa stea cu sufletul la gura in fata televizoarelor. "De ce atat efort?", zicea el, sugubat. "Pentru ca toata lumea sa fie multumita, cel mai bine ar fi ca fiecare jucator, inclusiv portarii, sa aiba cate o minge si sa traga cat doresc la o poarta goala." "Astfel, oricine va putea da exact atatea goluri cate isi doreste."
Sunt multumit ca, pasionat de fotbal fiind, am reusit totusi sa savurez propunerea. In fond, nu strica niciodata sa te autoironizezi. Cu atat mai mult cu cat esti foarte pasionat de ceva anume, iti face foarte bine sa iti ascuti, din timp in timp, simtul ridicolului. Este absolut ok. sa fii un fanatic al saritului intr-un picior. Te feresti insa cu succes de ridicol daca, din cand in cand, te mai opresti pentru a rade de ceea ce faci.

Este un exercitiu pe care fiecare dintre noi ar trebui sa-l practice. Sa ne oferim cateva clipe pentru a ne gandi la lucrurile care ni se par cele mai importante, in care ne simtim cel mai mult implicati. Apoi, pret de alte cateva clipe, sa facem haz de propria noastra seriozitate. Sa radem de propriile noastre infrigurari, crispari si incapatanari. Doar asa ne vom tine la adapost de identificarea exagerata cu ceea ce se petrece cu noi si in jurul nostru. Merita tot efortul pentru a ajunge, macar pentru o clipa, la strania senzatie ca te privesti pe tine insuti, ca te asculti vorbind, ca te observi in tot ceea ce faci, ca rutina, in fiecare zi.

Este o experienta pe care, daca ai trait-o, n-o vei mai putea uita niciodata – sa te trezesti intr-o dimineata si sa te urmaresti cum faci tot ceea ce faci in fiecare dimineata. Sa te speli pe dinti si sa te urmaresti spalandu-te pe dinti… Sa iti bei cafeaua si sa observi fiecare miscare, fiecare gest pe care il faci… Ajungi astfel la o libertate interioara extraordinara. Pentru ca nu mai esti sclavul propriei rutine.

Lucrurile se petrec, mai departe, asa cum s-au petrecut si pana acum. Pui in miscare, in continuare, ceea ce ai urnit din loc si pana in prezent. Nu te mai ineci, insa, in cotidian, nu te mai lasi furat de ceea ce ti se intampla. Devii martorul constient al propriilor desfasurari. Si, atunci, realizezi dintr-o data ca poti fi, in acelasi timp, atat actorul, cat si spectatorul, scenaristul, regizorul si producatorul propriului film al vietii. Poate pentru prima oara, incepi sa simti cu fiecare por si celula ca ESTI.
Stiind ca ESTI…