168 de ani de la nasterea lui Mihai Eminescu

de Magda Florea la 15 Ian. 2018

Urmareste-ne pe Google News

mihai eminescupoetul nationaljunimeaconvorbiri literarearon pumnulveronica miclegeorge calinescupoetjurnalistmoldovaluceafarulfolosofiegeniuromantism

Astazi, 15 ianuarie, se implinesc 168 de ani de la nasterea "Luceafarului", a poetului national Mihai Eminescu, prilej ideal de dezbatere a vietii, creatiei si miturilor care i-au invaluit scurta, dar gloioasa si de exceptie existenta terestra.

Viata geniului si creatia monumentala

Mihai Eminescu s-a nascut in judetul Botosani din Moldova, la 15 ianuarie 1850, decedand la 27 iunie 1889 in Bucuresti. Viitorul monstru sacru al literaturii noastre se naste al sapte-lea din cei 11 copii ai familiei Gheorghe si Raluca Eminovici.
Tatal provenea dintr-o familie de tarani din nordul Moldovei in timp ce mama sa, nascuta Jurasu, era fiica de stolnic din Joldesti.

Tanarul Eminescu isi petrece copilaria la Botosani si Ipotesti, locurile natale legandu-l sufleteste iremedial de natura si de simbolistica ei, aspecte dezvoltate si prezentate mai tarziu in intreaga creatie eminesciana.

Intre 1858 si 1866, urmeaza cu intermitente scoala la Cernauti, unde termina clasa a IV-a clasificat al cinci-lea din 82 de elevi, dupa care face 2 clase de gimnaziu.
PÄƒrÄƒseÅŸte scoala în 1863, revine ca privatist în 1865 si pleacÄƒ din nou în 1866. Intre timp, e angajat ca functionar la diverse instituÅ£ii din BotoÅŸani (la tribunal si primarie).

1866 este anul primelor manifestari literare ale lui Eminescu. In ianuarie moare profesorul de limba romana Aron Pumnul, iar elevii scot o brosura, "Lacramioarele invataceilor gimnazisti", in care apare si poezia "La mormantul lui Aron Pumnul", semnata M.Eminovici.

In perioada februarie-9 martie debuteaza in revista "Familia", din Pesta, a lui Iosif Vulcan, cu poezia "De-as avea”. Acesta este momentul in care Iosif Vulcan ii schimbÄƒ numele in Mihai Eminescu, adoptat apoi de poet si, mai tarziu, si de alti membri ai familiei sale. In acelasi an ii mai apar în "Familia" încÄƒ 5 poezii.

Din 1866 pana in 1869, pribegeste pe traseul Cernauti-Blaj-Sibiu-Giurgiu-Bucuresti. De fapt, sunt anii de cunoastere prin contact direct a poporului, a limbii, a obiceiurilor si a realitatilor romanesti. A intentionat sa-si continue studiile, dar nu-si duce la bun sfarsit proiectul.

Ajunge sufleor si copist de roluri in trupa lui Iorgu Caragiali apoi sufleor si copist la Teatrul National unde il cunoaste pe I.L.Caragiale. Continua sa publice in "Familia", scrie poezii, drame (Mira), fragmente de roman, "Geniu pustiu”, ramase in manuscris si face traduceri din germana.

Intre 1869 si 1862 este student la Viena. Urmeaza ca auditor extraordinar Facultatea de Filozofie si Drept, dar audiaza si cursuri de la alte facultati. Activeaza in randul societatilor studentesti, se imprieteneste cu Ioan Slavici.
Tot la Viena o cunoaÅŸte pe Veronica Micle, si incepe colaborarea la "Convorbiri Literare”.

Perioada 1872-1874 o petrece ca student la Berlin, unde frecventeaza cu regularitate doua semestre, dar nu se prezinta la examene.

Intors in tara, se stabileste timp de 3 ani la Iasi, intre 1874-1877, unde indeplineste functiile de director al Bibliotecii Centrale, profesor suplinitor, revizor scolar pentru judetele Iasi si Vaslui, redactor la ziarul " Curierul de Iasi“. Continua sa publice in "Convorbiri literare".

Aceasta perioada este marcata de prietenia cu Ion Creanga, ce il introduce la "Junimea", dar si de povestea de dragoste dintre el si Viorica Micle.

In 1877 se muta la Bucuresti, unde pana in 1883 este redactor, apoi redactor-sef la ziarul "Timpul", desfasurand o activitate publicistica exceptionala, dar, din pacate, in aceasta perioada i se ruineaza iremediabil si sanatatea. Acum scrie marile lui poeme (Scrisorile, Luceafarul).

In iunie 1883, surmenat, poetul se imbolnaveste grav, fiind internat la spitalul doctorului Sutu, apoi la un institut pe langa Viena. In decembrie ii apare volumul "Poezii”, cu o prefata si cu texte selectate de Titu Maiorescu (e singurul volum tiparit in timpul vietii lui Eminescu).

In anii 1883-1889 Eminescu scrie foarte putin sau practic deloc.

Mihai Eminescu se stinge din viata in conditii dubioase si care au invaluit in mister si controversa evenimentul fatidic. Eminescu a decedat la 15 iunie 1889 (in zori, la ora 3) in casa de sanatate a doctorului Sutu, dupa care e inmormantat la Bucuresti, in cimitirul Bellu, sicriul fiind dus pe umeri de patru elevi de la Scoala Normala de Institutori.

Unele surse pun la indoiala boala lui Eminescu, venind cu argumente in acest sens.

Potrivit concluziei raportului medicat constatator al decesului, “dl. Mihail Eminescu este atins de alienatie mintala in formÄƒ de dementa”.Ziarul "Romanul" anunta ziua urmatoare la stiri: "Eminescu nu mai este." Corpul poetului a fost expus publicului in biserica Sf. Gheorghe, pe un catafalc simplu, impodobit cu cetina de brad, langa el aflandu-se un cor dirijat de muzicianul C. Barcanescu, ce a interpretat litania „Mai am un singur dor".

Asupra mortii regretatului poet planeaza si astazi suspiciuni si teorii ale conspiratiilor. Una dintre ele pune in circulatie ipoteza asasinarii lui Mihai Eminescu.

AceastÄƒ ipoteza sustine ca imbolnavirea sa psihica ar fi fost deliberata prin aplicarea unui tratament bazat pe injectii cu mercur in sanatoriul doctorului Alexandru Sutu, care au condus in final la moartea geniului.

Teoria conspiratiei este sustinuta cu ardoare de Theodor Codreanu, care spune ca: "Acum nu mai incape indoiala: acela care i-a grabit moartea lui Eminescu (psihica si fizica) a fost doctorul Sutu, medicul ales de Titu Maiorescu pentru a-l vindeca pe poet”.

Exista surse conform carora Eminescu, din cauza pozitiei luate prin intermediul ziarului "Timpul" si a deranjarii personalitatilor politice ale vremii, ar fi fost urmarit de serviciile de informatii ale Austro-Ungariei. In acest caz, Theodor Codreanu afirma ca Eminescu „avea constiinta sechestrarii sale ilegale” si ca suporta „conditia de detinut politic”.

Totusi este de remarcat faptul ca George Calinescu a sustinut diagnosticul de sifilis intr-o carte din 1932. Grupul de autori ai volumului "Maladiile lui eminescu si maladiile imaginare ale eminescologilor" a sustinut cÄƒ Eminescu a fost diagnosticat gresit, cauza mortii sale fiind de fapt un sindrom maniaco-depresiv.

"Eu raman ce-am fost: romantic"

Mihai Eminescu este un simbol etern si fascinant al literaturii romane, cu o activitate profesionala complexa si desavarsita: a fost un poet, prozator si jurnalist, fiind socotit de cititorii si de critica literara postumÄƒ drept cea mai importanta voce poetica din literatura noastra.

Intreaga sa creatie literara apartine unui romantism intarziar, poetul asimiland viziuni occidentale si fiind caracterizat de un conservatorism, aspect ce s-a manifestat mai ales in cariera sa de jurnalist.

Poetul avea si o buna educatie filosofica, opera sa poetica fiind influentata de marile sisteme filosofice ale epocii sale, de filosofia antica, de la Hereclit la Platon, de marile sisteme de gandire ale romantismului, dar si de teoriile lui Artur Schopenhauer sau Immanuel Kant.

Intreg neamul romanesc e dator cu un omagiu marelui poet national Mihai Eminescu, pentru inestimabila valoare culturala pe care ne-a lasat-o mostenire, intru implinirea noastra spirituala si culturala.

de Magda Florea

Senior Editor Manager.ro

Compuneri perfecte pentru clasele III-IV

Vezi AICI detalii

Teste distractive pentru clasa pregatitoare

Vezi AICI detalii

Teste de Evaluare Nationala clasa a II-a - Matematica

Vezi AICI detalii

Ultimele NOUTATI