Alexandru Arsinel, o cariera de aproape 50 de ani si un umor fara limite

Alexandru Arsinel, o cariera de aproape 50 de ani si un umor fara limite alexandru arsineltabu.rodumnezeupoliticateatrul constantin tanase

Provenind dintr-o generatie care a cautat "lumina", in interviul dat exclusiv lui TABU.RO, Alexandru Arsinel deapana amintiri cu note de nostalgie, brodate insa in tonuri optimiste.

Paradoxalul "firesc" al unui actor care imbina seriozitatea cu umorul atat de lejer incat, fara sa vrei, te duce cu gandul la complexitatea unui spirit care nu se sfieste sa vorbeasca despre moarte sau politica cu aceeasi usurinta ca a unui personaj interpretat.

Si daca e greu sa patrunzi dincolo de linia de demarcatie a sufletului unui OM-Actor, fara consimtamantul acestuia, tentativa acestei actiuni ar fi pur si simplu inutila pentru directorul de teatru Alexandru Arsinel, daca el insusi nu ar fi creat portita prin care sa fie socotit "unul dintre cei mai de incredere romani". O clasificare care-l emotioneaza pe cel care nu a urmarit decat "sa ajunga la inima si sufletul spectatorilor", un artist care se "asaza la rand" dupa un Florin Piersic, desi nu a urmarit niciodata sa obtina "o pozitie care sa-i declanseze atatea ganduri sau semne de intrebare."

"Genul pe care il reprezint eu ca actor si ca director de teatru nu este altceva decat oful oamenilor pus pe scena. Mai tot timpul am facut asta. Inclusiv la Gradina Boema inainte de ’89. Puiu Maximilian, Vasile Veselovschi, Bitu Falticineanu, care scriau atunci pentru noi, scriau, de fapt, pentru oamenii din popor. Erau o baricada a revistei romanesti. Acolo se spuneau lucruri extrem de curajoase. Boema a fost o locatie in care oamenii isi gaseau doza de optimism si speranta."

Alexandru Arsinel, un roman care-si manifesta crezul de a simti romaneste, ne incredinteaza si nemultumirile tangente politicii la fel de de "tacit si decent" precum implicarea sa in soarta artistilor, incercand sa imprime actiunilor sale valente constructive:

"Nu pot sa fiu meschin si sa nu recunosc ca am cunostinte si chiar prieteni cu functii importante in diferite partide politice. Cu unii m-am imprietenit chiar in ultimii opt sau zece ani de cand ma chinui sa refac cele doua locatii ale Teatrului Constantin Tanase. Si, recunosc, au fost oamenii cu functii importante care m-au ajutat. Nu pot spune ca ma misc in afara politicului. Destinul acestei tari e legat direct de politica tarii."

Adept al dialogului, "fara o tenta ostentativ anti-guvernare", care ne implementeaza in minte si in suflet  o atmosfera de neincredere si pesimism, Arsinel remarca:

"O familie nu are doar problema zilei de maine. Exista copii care merg la gradinita si la scoala sau care au probleme de sanatate. Cosul zilnic de care se tot vorbeste e un minim de existenta. Cand apar medicamentele, dorinta de a iesi la iarba verde... sari din cos si sari din tot. Trebuie creata o opinie generala pe care sa o transmitem conducatorilor. Democratia e un mecanism prin care avem voie sa alegem conducatorii pe care ii meritam. Romanii sunt optimisti, dar creduli. Credem tot ce ni se spune in campaniile electorale si nu putem discerne ce e bun de ce e mai putin bun."

Dincolo de credinta in Dumnezeu, actorul isi situeaza publicul pe prima treapta a importantei, neminimalizand responsabilitatea fata de acesta:

"Datorita lui traim si existam. Si un impact serios il are si familia. Dar uneori se contopesc. Familia cu publicul, cu oamenii care ma arata cu degetul pe strada. Nu iti dai seama ce sentiment se creeaza cand vin oamenii si pun mana pe tine si iti mulţumesc. E si amuzant uneori. Ca vin la tine si isi spun: "Va stiu! V-am vazut acum 40 de ani!!" Imi aduc aminte si rad mereu ca acum ceva ani eram cu Stela si venea cate unul in carje, mai batran asa, si ii spunea Stelei: "Va stiu de cand eram la gradinita!" Si Stela murmura cate ceva printre dinti. Acum avem o varsta. Nu ne mai sochează. Traim doar satisfactia."

Satisfactie... Exact acesta ar fi si sentimentul nostru... Pentru ca exista printre noi si asemenea Oameni-Gigant. Cu iubire de viata, dar si fara nicio teama de moarte... Si cu un umor fara granite:

"Mie imi e draga viata. Nu imi doresc sa ma sfarsesc in chinuri, sincer iti spun. As vrea sa fie un fleosc si sa o iau la goana pe tunelul ala cu mainile ridicate la Dumnezeu si sa ii spun ca ma predau si sa nu ma arunce in cazanul cu smoala."