Sfantul Mos Nicolae, intre adevar si traditie
sfantul nicolaemos nicolaetraditiibiserica crestina
Personaj cat de poate de real, Sfantul Nicolae, episcop al Mirei din tinutul Lichiei, la fel ca si fratii lui intru credinta, a patimit mult pentru iubirea de Dumnezeu.
Prin persecutiile decretate de imparatii romani Diocletian si Maximilian. Incheiate odata cu biruinta lui Constantin cel Mare asupra lui Maxentiu, dar si cu edictul de la Milan din anul 313 d.Hr., care a izbavit din temnite pe toti cei care isi marturisisera dragostea pentru Hristos.
Puternic aparator al credintei crestine impotriva necredinciosului Arie, Sfantul a participat la primul Sinod Ecumenic de la Niceea din 325 d.Hr, alaturi de alti parinti ai Bisericii.
Traditia crestina si-a sculptat in memorie faptele minunate savarsite de Sfantul Nicolae. O bunatate impletita in darnicie si credinta, care a salvat de la moarte pe cei trei barbati condamnati fara vina de un slujbas imperial. Sau care a lucrat alte minuni in numele lui Hristos. Fara a aminti de permanentul ajutor dat celor nevoiasi.
Calendarul crestin il pomeneste la 6 decembrie, ziua cand a trecut la cele vesnice, anul 340 (sau 343) d.Hr. Ingropat in biserica episcopala, acesta a continuat sa savarseasca minuni dincolo de moarte, dovedind pentru cei ale caror ochi si urechi sunt deschise mesajelor divine comuniunea unui suflet adormit, dar viu intru Hristos, cu Divinitatea.
Traditiile romanesti ii aloca atributii cumva straine de pozitia sa ierarhica. Il regasim astfel pe un cal alb, care simbolizeaza prima zapada, vestind inceputul iernii. Cu parul alb si asemenea unui personaj mitologic, Sfantul vegheaza poarta cerului dinspre apus, pe unde incerca sa patrunda soarele in tinuturile de miazanoapte.
De asemenea, nu numai vaduvele si orfanii, dar si fetele sarace nemaritate se bucura de protectia si ajutorul slujitorului lui Dumnezeu. Cunoscut si drept stapan al apelor, el salveaza pe toti corabierii aflati in pericol. Invocat in timpul razboiului, ii protejeaza pe soldatii aflati pe campul de lupta.
Oamenii din popor stiu ca exista momente cand Sfantul poate fi zarit, chiar si pentru o clipa, la masa imparateasca, in partea dreapta a lui Dumnezeu. Si ce poate fi mai nimerit decat miezul din noaptea unor sarbatori mari, atunci cand cerurile sunt deschise.
Insa cel mai cunoscut si care a strabatut granita timpului este obiceiul cand Mos Nicolae, asa cum este cunoscut Sfantul, imparte daruri celor mici. Mai precis, acestea sunt menite numai celor cuminti. In noaptea de 5 spre 6 decembrie sunt insa prezente si pedepsele, ca recompense pentru cei neascultatori. Materializate printr-o nuielusa lasata in incaltari, semnul unei sanctiuni sigure pentru cei abatuti de la calea cea dreapta.
Tot ziua inchinata Sfantului marcheaza si sfarsitul unor practici magice, specifice unor stravechi obiceiuri dacice. Cu siguranta exista persoane care au auzit despre Noaptea strigoilor si Santandrei, Filipii de Toamna, Filipul cel Schiop, Zilele bubatului... si cate or mai fi...
Traditiile noastre fac o conexiune si cu numele grecesc al Sfantului Nicolae. Cu un prim element in compunere, nikao, verb care inseamna "a invinge", sau substantivul nike, "victorie", Sfantul prefigureaza si biruinta binelui asupra raului, a luminii asupra intunericului.
Puterea lui Sannicoara, numele decretat in popor al preadreptului si generosului Sfant, este extinsa, evident, asupra tuturor sufletelor aflate in nevoia de Dumnezeu.
Un produs media marca Rentrop&Straton 
