Contextul in care a fost realizat acest film era unul dramatic in acea epoca. Incepand cu 1951, audienta din salile de cinema a scazut dramatic de la 90 de milioane de spectatori la doar 46 de milioane. Cineastii au realizat ca trebuia facut ceva pentru a revigora un sector care fusese pus pe butuci de aparitia televiziunii. Era necesar ceva imaginativ, proaspat, nemaivazut pana atunci. In septembrie 1952 avusese loc, la Brodway Theatre din New York, premiera primului film realizat in sistemul Cinerama. Acest sistem era realizat cu ajutorul proiectiei simultane din trei proiectoare sincronizate de 35 de mm pe un ecran larg, curbat. Unghiul de proiectie era de aproximativ 146 de grade. Desi proiectia era spectaculoasa, costurile erau extrem de ridicate iar aparatele de proiectie se desincronizau extrem de des. In plus, sistemul acesta de trei proiectoare si ecranul cu totul special nu putea fi multiplicat atat de usor in celelalte sali de cinema. Trebuia gasit altceva!
Fostul scenarist Milton Gunzburg si fratele sau Julian aveau o idee extraordinara pentru vremea aceea. Proiectia cinematografica in 3-D. Tehnologia era relativ simpla, dar studiourile nu s-au inghesuit sa o cumpere. 20th Century Fox se concentrase pe implementarea proiectiilor in sistemul CinemaScope, iar Columbia si Paramount pur si simplu nu credeau ca va exista ceva care va revolutiona cinematografia. Astfel incat nu s-au aratat interesate.
Sistemul fratilor Gunzburg, denumit si imagine stereoscopica, oferea o imagine tridimensionala prin utilizarea a doua camere cu lentila dubla care sa imite perceptia vizuala umana. Cele doua lentile erau pozitionate la 6,3 centimetri una de alta, distanta medie la care se afla cei doi ochii umani. Cele doua imagini proiectate simultan, sincronizat, si privite cu ajutorul unor ochelari polarizati, erau percepute in trei dimensiuni, o tehnica noua si extrem de spectaculoasa.
Marile studiouri si producatorii independenti experimentasera tehnologia 3-D inca din anii ’20-’30 dar problemele tehnice nu au putut fi rezolvate decat dupa aparitia procesului Natural Vision, care utiliza lentile striate polarizate identice cu ochelarii folositi de specatori. Tehnica a fost experimentata si in Italia, Germania, Olanda si Marea Britanie dar europenii nu s-au aratat atat de incantati ca locuitorii din Lumea Noua.
Numai John Arnold, inginer la departamentul tehnic de la Metro-Goldwyn-Mayer a fost destul de impresionat pentru a propune board-ului director achizitionarea tehnologiei. Dar a fost refuzat. Astfel fratii Gunzburg si-au indreptat atentia spre producatorii independenti.
Bwana Devil a fost un film care n-a trecut proba criticilor dar a intrat in istorie ca fiind primul film turnat in sistemul 3-D, tehnica folosita astazi mai ales pentru a atrage spectatorii in salile de cinema.