Quo vadis, Domine?
sfantul petru si paveliisusdumnezeuiubirebisericatraditii
Asa suna cuvintele pe care Petru i le-a adresat Mantuitorului in momentul in care voia sa fuga din Roma, spre a scapa de martiriu.
"Incotro te-ndrepti, Doamne?" e intrebarea declansata de teama. Atat de fireasca noua, oamenilor de rand, infinit mai putin vrednici decat Alesul lui Dumnezeu, Petru, adica "piatra" pe care Mantuitorul si-a zidit Biserica Sa.
Puterea pe care prigoana crestina dezlantuita de sangerosul Nero a avut-o asupra primului dintre apostoli a durat o clipa. Clipa necesara primirii raspunsului lui Iisus: "Am venit la Roma, spre a fi rastignit din nou." Mai mult decat suficient pentru cel a carui Iubire de Dumnezeu a trecut de fiecare data obstacolele. Luminat cu o credinta si mai puternica, rusinat chiar de cuvintele dumnezeiesti pline de intelepciune, Petru se va intoarce la Roma si va primi martiriul.
Condamnat la moarte prin rastignire, a fost ingropat la Roma in anul 67.
Basilica Sfantul Petru din Cetatea Vaticanului fiind locul unde se odihneste Petru. Singurul dintre apostoli care a marturisit ferm pe muntele Tabor: "Tu esti Hristosul, Fiul lui Dumnezeu Celui viu." Martor la
Schimbarea la fata a lui Hristos si fara indoiala in suflet, acesta si-a demonstrat o data in plus credinta ferma inaintea celorlalti apostoli. Prin cuvintele care vor sluji de exemplu si fratilor sai, Iacov si Ioan.
In calatoria sa misionara, Petru a predicat nu numai evreilor, dar si celorlalte neamuri. Iar prin descoperire dumnezeiasca, chiar si paganilor. In Galatia, Asia Proconsulara, Bitinia si Roma.
29 iunie (anul 67) este o zi sapata in istoria crestinismului. Cu numele lui Petru. Dar si cu un altul, la fel de iubit de Dumnezeu, Pavel. Un alt discipol invrednicit de Divinitate cu darul propovaduirii crestinismului in lume.
Paradoxal misiunii sale ulterioare, Saul, pe numele sau iudeu, a fost unul dintre cei mai de temut prigonitori ai crestinilor. Dar cum ar mai fi fost posibila altfel inca o minune dumnezeiasca? Prin care zelul anticrestin al lui Saul sa fie zdrobit sub aceeasi Iubire infinita pentru oile ratacite pe drumul vietii. "Saule, Saule, de ce Ma prigonesti?" si Lumina orbitoare aparuta in calea acestuia pe drumul Damascului vor hotari nu numai destinul viitorului Pavel. Dar si soarta celor care se vor intoarce la Dumnezeu prin savarsirea misiunii apostolice a celui "mai de pe urma chemat".
Gratie calitatilor sale personale, culturii vaste, dar si maiestriei in arta cuvantului, Pavel a avut cea mai fructuoasa misiune evanghelizatoare, impletita in Dragoste de Dumnezeu, fiind supranumit si Apostolul Neamurilor.
Va fi decapitat in aceeasi zi in care Petru este crucificat. Pentru paternitatea locului unde a fost martirizat isi disputa drepturile
Tre Fontane si
Bazilica Ostiense.
Praznicul
Sfintilor apostoli Petru si Pavel nu uita nici de cei adormiti intru Hristos, Biserica pomenindu-i in timpul slujbei savarsite.
Traditiile populare spun si ele povestea lor. Astfel,
San-Petru de Vara, cum mai este numit praznicul, marcheaza miezul verii agrare si rastimpul secerisului. Sa nu ne miram daca vom avea ca ajutor pentru lucrul pamantului un
Anonim imbracat in straie taranesti. Sau, alegand pescuitul, ne vom bucura de prezenta celui care odata a fost pescar.
Se spune ca glasul cucului si al privighetorii nu se pot auzi de
San-Petru. Iar pentru cei rataciti in padure, Sfantul, cu un simplu plesnit din bici, aduna licuricii meniti sa-i lumineze si sa-i scoata la liman.
Grija lui nu se limiteaza numai la fiintele omenesti, vietatile, mai ales cele din categoria "salbatice" benefiiciind si ele de hrana daruita de detinatorul cheilor Raiului. Si cum nu exista foc fara fum, atunci de unde "Sarbatoarea lupilor"?
Concluzia e una singura: Sfantul este foarte prezent pe Pamant, insotindu-l pe Dumnezeu in calatoriile Sale. Protejand cirezile de vite sau turmele de oi. Tinand in frau grindina sau piatra, cum se zice popular.
Legende multe. Povestiri, de asemenea. Care coloreaza placut viata noastra, a pamantenilor crestini.