Editorial Dan Manusaride: 1 iunie 2013: Nevoia de bunici

Un bunic isi ducea nepotul la munte, cu trenul. Un personal care se tara lenes pe linia incinsa de soarele arzator de iunie. La un moment dat, baietelul ca parul zburlit si pistrui mici si desi, cum au buburuzele pe aripi, si-a intors capul spre bunicul sau si l-a intrebat din senin:

„Bunicule ce e se vede pe geamul vagonului?”. Bunicul si-a pus semnul la cartea pe care tocmai o citea, l-a apucat pe cel mic pe dupa umeri si i-a raspuns senin: „O campie, un loc intins pe care oamenii cultiva grau din care se face felia de paine pe care o minanci tu dimineata la paharul de lapte”. Pistruiatul insa nu s-a lasat: „Si mai departe?” Bunicul s-a asezat mai bine pe bancheta, a pus cartea de-o parte si i-a explicat cu blandete: „Niste dealuri, mogaldete pline de vii sau pomi doldora de fructe”. „Si dincolo de dealuri?”, a insistat micutul.

„Dincolo de dealuri sunt muntii inalti din piatra, cu brazi falnici si zapezi”. Dupa o mica pauza, cel mic, parand ca nu se multumeste cu ce i-a raspuns bunicul, a continuat: „Si dincolo de munti?”. A ras bunicul si si-a dres glasul: „Ehe, dincolo de multi sunt alte dealuri si dincolo de dealuri este o campie intinsa, la fel ca asta”. „Si dincolo de campie?”, l-a intrebat nepotul. „Dincolo de campie e o linie de tren pe care merge o locomotiva cu vagoane. Iar intr-un vagon e un bunic ca mine, care isi duce nepotelul, exact ca tine, la munte, in vacanta”, a raspuns bunicul strangandu-l la piept.

Asa a fost si bunicul meu, un om bland care ma ducea in vacante la munte. Institutor la o scoala de copii orfani, in fiecare vacanta aducea cateva zile, acasa, un copil fara parinti si fara bunici, pentru a-l invata cum se traieste intr-o familie.

Pentru astfel de povesti si astfel de gesturi avem nevoie de bunici. Trebuie sa avem grija de ei, sa-i protejam, sa le facem ultimii lor ani din viata mai buni decat cei dinainte, mai linistiti si mai siguri. Asa cum avem nevoie de o tanara generatie viguroasa, limpede si  ferita de pericolele pe care noi insine le cream uneori, avem mare nevoie si de bunici.

De ziua celor mai mici dintre noi este bine sa nu-i uitam pe cei mai mari decat noi. Si unor si altora le spunem astazi: La Multi Ani!