Editorial Dan Manusaride: Ce cred tinerii europeni despre criza
sondajtinerigeneratieincredereeuropa de estviitor
Un sondaj Gallup, realizat in lunile aprile si mai 2013 pe un esantion de 5500 de subiecti cu varsta de peste 15 ani din Marea Britanie, Germania, Italia, Polonia, Franta si Spania ne arata scepticismul acestei categorii de varsta cu privire la viitorul Europei, ravasit de cei cinci ani de criza profunda, arata portalul debatingeurope.eu.
Rezultatul sondajului ar fi dezamagitor pentru diriguitorii europeni, care au administrat mãsurile anticrizã, dacã nu cumva chiar ingrijorãtor. Tanãra generatie care a rãspuns acum la acest sondaj este chematã sã porneascã relansarea economicã a continentului nostru peste cinci-zece ani, atunci cand se crede cã se vor stinge si ultimele acorduri ale prohodului sustinut de unii reputati analisti.
Dacã acesti tineri nu au siguranta, increderea si puterea de a-si sufleca manecile si a ne demonstra cã generatia noastrã a comis greselile care ne-au afundat in mocirla recesiunii, atunci cine va asigura relansarea economicã?
Dupã ultima conflagratie mondialã a existat constant speranta cã urmãtoarea generatie va trãi mai bine decat generatia precedentã si chiar asa s-a intamplat. Tinerii reprezentau avangarda unei masive si puternice armate de optimisti. Europenii maturi priveau viitorul de la adãpostul unor sisteme de asigurãri sociale solide. Astãzi, nici mãcar pensiile nu mai par certitudini pe bãtranul continent, iar viitorii pensionari se gandesc cã, muncind panã la 67 sau chiar 70 de ani, nu vor mai avea timp sã se bucure de o bãtranete linistitã si lipsitã de griji.
Prãbusirea increderii afisate de europeni panã in urmã cu doi-trei ani, deci in plinã crizã, ne aratã cã nivelul maxim de suportabilitate a fost atins. Pe vremuri, europenii doborati de crizã debarcau pe pãmantul fãgãduintei, in America. In prima decadã a secolului al XX-lea au debarcat in Lumea Nouã mai mult de 9 milioane de oameni provenind cu precãdere din Europa de Est si de Sud, de trei ori mai multi decat in deceniul precedent. Prima navã plinã de europeni nemultumiti de lipsa oportunitãtilor in gãsirea unui loc de muncã a acostat la cheiul de pe Ellis Island in 1902. Salariul de 9 dolari pe lunã (180 de dolari astãzi) plus masã si casã reprezentau, pentru vremea aceea, o ofertã de nerefuzat si te ajutau sã trãiesti mai bine ca in Europa.
Acum, America este, in viziunea europenilor, exact epicentrul dar si cauza prãbusirii economiei mondiale. 9 dolari nu mai inseamnã decat o masã decentã la un fast-food, iar oportunitãtile au dispãrut, strivite sub talpa grea a recesiunii.
Fãrã perspective, inglodati in datorii si incovoiati de muncã panã la adanci bãtraneti, cetãtenii europeni s-au resemnat. Guvernele care au sustinut mãsurile de austeritate au cãzut unul cate unul, iar cele care le-au inlocuit si-au arãtat repede limitele. Maturii Europei se bazeazã pe tinerii Europei dar acestia din urmã nu au incredere in fortele proprii. Sunt sceptici. Eurosceptici!
Un produs media marca Rentrop&Straton 
