Tot taranul roman apela adesea la ramura de alun pentru a cauta locul de sapat putul cu apa, iar pe la mijlocul secolului al XX-lea aparea primul tratat de radiestezie in care se vorbea despre lucrul cu ansa si cum se desopera apa la zeci de metri adancime fara sa sapi puturi pe ghicite.
Nu-si facea taranul roman probleme inutile, nu-si complica viata cu socoteli complicate, de exemplu cum sa imparti 4 mere la 5 copii. Le facea compot si problema isi gasea rezolvarea cea mai simpla si echitabila.
Cati dintre taranii romani de astazi credeti ca au auzit de „scrisoare de confort angajata” ceruta de Agentia de Plati pentru Dezvoltare Rurala si Pescuit din Programul National pentru Dezvoltare Rurala? Cred ca nu multi. Uniunea Europeana se plange ca absorbtia fondurilor europene de catre Romania se afla la cote de avarie si ca putinul pe care il absorbim cu greu, ca aerul poluat de la Iasi, il folosim cu rezultate catastrofale.
Prin sudul tarii, in Ostrovul romanesc, acolo unde Dunarea e numai a noastra, un taran roman mai scapatat a adunat din arenda citeva sute de hectare de pamant si zeci de hectare de vie si face agricultura dupa cum a invatat de la mosii lui, fara „scrisoare de confort angajata”, pe care a dat-o pierduta. Caci vorba lui: „Daca stau dupa fondurile astea ma apuca batranetea cu plugul intepenit in brazda si imi mor si cainii din batatura de foame!”. Iar cand iti mor cainii inseamna ca tu, tarane roman, chiar nu mai ai nimic.
Fondurile europene reprezinta o tema extrem de controversata, pentru unii este solutia salvatoare in vremuri de criza, pentru altii doar un mecanism extrem de complicat si cu greu accesibil. Pentru taranul roman, care este dintotdeuna considerat talpa tarii, semnatura lui pe „scrisoarea de confort angajata”este un un fel de talpa gastei, o mazgalitura care nu ii aduce nici ploaie, nici vreme buna. In Baragan, arendasii romani se uita la cer si asteapta ca Dumnezeu sa le rezolve problema irigatiilor. An de an, divinitatea este scrisoarea lor de confort, prin care realizeaza cofinantarea facerii painii tarii.
Ma intreb, desigur retoric, cand oare o sa inteleaga omul de la guvernare ca taranul roman nu are timp si nici chef de birocratia nationala si, colac peste pupaza, de cea europeana? Ca el a auzit de gulere albe doar cand le poarta de Craciun si Pasti, adica de zilele Nasterii si Invierii Domnului Iisus, singurul functionar public pe care il respecta sincer si la care face adanca plecaciune.
Un produs media marca Rentrop&Straton 
