Prestigioasa publicatie Der Spiegel nu se sfieste, prin semnatura lui Mathieu von Rohr, sa-l critice in termeni destul de stanjenitori pe Francois Hollande, descris ca fiind un conducator singur, ratacind prin inaltele si vaste saloane ale Palatului Elysee, insotit de aprozi care au grija ca presedintelui sa nu-i lipseasca nimic.
Aliata de nadejde a Germaniei din ultimele decenii, Franta este descrisa ca o tara in care rata somajului este pe zi ce trece mai mare, zeci de companii isi inchid portile, iar lumea nemultumita protesteaza violent. Sunt criticati destul de dur toti ministrii francezi care isi au birourile in sedii luxoase si sunt descrisi ca niste diriguitori rupti de realitatile vietii cotidiene si de adevaratele probleme ale societatii pe care o conduc.
As putea continua cu „laudele” publicatiei germane la adresa Frantei, care, intre timp, i-a devenit cea mai mare rivala. Dar am sa ma opresc aici, incercand sa analizez de ce aceste atacuri vin tocmai in Der Spiegel, cunoscuta pentru calitatea si impartialitatea materialelor publicate. Ei bine, se pare ca tocmai asta este problema. Der Spiegel analizeaza rece dar extrem de plastic o guvernare care s-a anuntat promitatoare, dar care risca sa sfarseasca lamentabil. Hollande este descris ca fiind un conducator sovaielnic, care nu ia hotararile usor si care ezita sa puna piciorul in prag atunci cand este nevoie. In plus, adversitatea dintre Germania si Franta este deja o realitate incontestabila. Germania continua sa fie locomotiva Europei, in timp ce Franta face totul pentru a pune dinamita pe calea ferata.
„Germania nu poate duce singura, pe termen nelimitat, pe umeri zona euro”, observa economistul Kenneth Rogoff de la Harvard University. „Este nevoie ca Franta sa devina al doilea pilon al acestui efort”, adauga reputatul profesor. Mai mult, notorietatea Uniunii Europene este intr-o continua scadere in Franta, mai putin de 41% din populatia sa, potrivit unui sondaj realizat de Pew Research Center, sustinand in prezent constructia europeana, fata de 60% anul trecut.
Germanii sunt de parere ca bunastarea care s-a asternut in Franta in ultimele doua decenii a avut costuri extrem de mari. Facilitatile acordate unor companii-fanion, precum si tinerelor familii, au produs efecte imediate, dar acum trebuie achitata nota de plata. Degeaba s-a redus saptamana de lucru la 35 de ore si s-a redus varsta de pensionare la 60 de ani pentru anumite categorii, iar ajutoarele de somaj au ajuns, in unele cazuri, la un nivel record de 6.200 de euro pe luna, acum datoria publica a ajuns la aproape 90 de procente din produsul intern brut. Criticile la adresa Frantei, venite din Germania, sunt un atac frontal, extrem de dur dar si extrem de bine argumentat. Iar razboiul se afla abia la inceput!
Un produs media marca Rentrop&Straton 
