Editorial Dan Manusaride: Imparatul mustelor

Ceea ce vreau sa scot in evidenta aici este situatia in care este pus un potential investitor roman, care este ales, pe baza unui dosar urmat de o oferta concreta, pentru privatizarea unei companii de interes strategic. Ajunge in fata casieriei, deschide usa ca sa plateasca sumele de bani din contractul pe care l-a semnat si inauntru, descopera ca a nimerit intr-o menajerie, in care doua tabere se agita zgomotos, urla si se iau la harta, in timp ce pe margine alte creaturi surexcitate incurajeaza disputa, incita partile beligerante, aplauda sau huiduie, intretinand lupta celor care se infrunta pentru suprematie.

Unii spun ca evaluarea castigatorului s-a facut sumar, doar pentru a mai bifa un punct din acordul pe care il avem cu FMI. Altii afirma ca este vorba despre niste ambitii politice ca aceasta privatizare sa dea gres. Nu sunt de acord cu niciuna dintre tabere, considerand ca amandoua au abordat gresit problema, punand presiune pe umerii celui care a castigat licitati si care, pana la proba contrarie, este un om de afaceri de buna credinta.

Totul seamana cu o scena din "Imparatul mustelor", romanul lui William Goldig, in care un grup de pusti aflati in drum spre casa, venind dintr-o tabara militara, supravietuiesc unui accident aviatic si ajung pe o insula pustie din Pacific. Acolo, mandria si setea de putere ii face sa se vaneze si sa se extermine intre ei, in lupta pentru suprematie a celor doua grupuri care se formeaza.

Am citit cartea demult, in adolescenta, si parcurgand-o am zambit uneori, nevenindu-mi a crede ca acest scenariu va fi posibil vreodata. Timpurile s-au schimbat, marirea si puterea ajung sa te impinga sa faci lucruri nesabuite, dar nu ai nicio scuza daca le faci numai pentru a-ti distruge adversarul. Lupta oarba, fara orizont, doar pentru a adauga in vitrina trofee este apanajul oamenilor mici. Marii oameni ai acestei planete, cei care nu au fost inghititi de anonimat, intrand in istorie, au facut lucruri marete, de care au beneficiat, nu doar vremelnic, semenii lor.

Jean de la Bruyere, moralist francez din secolul al XVII-lea, autor al scrierii "Moravurile veacului" (1688), in care ii denunta pe impertinenti, grosolani, palavragii, orgoliosi si lingusitori, scria extrem de potrivit legat de lupta care are loc acum pe scena politica din Romania: "La unii, aroganta tine loc de maretie, neomenia de fermitate si viclenia de spirit."