Editorial Dan Manusaride: Mobila si durere
dan manusaridetimpbucurestiprimariecalitaticurajprobleme
In mare graba, Primaria Bucurestiului, prin Autoritatea pentru Supravegherea si Protectia Animalelor (ASPA) a semnat, luni, 9 septembrie, contracte cu 3 firme care se vor ocupa cu prinderea si transportul in adaposturi a cainilor fara stapan. Presiunea opiniei publice a grabit lucrurile, totusi sa nu ne amagim crezand ca tocmai grija fata de cetatean este motivul principal al acestei precipitari. ASPA va plati 219 lei pentru fiecare caine care va fi adus in adaposturi pentru o carantina de 14 zile. Suma mi se pare exagerat de mare, daca ne gandim ca o doza de tranchilizant costa doar 5 lei. Dar sa admitem ca nici macar suma nu mai este importanta pentru rezolvarea unei probleme care a adus Bucurestiul pe prima pagina a ziarelor din intreaga lume.
Ceea ce este ciudat, daca nu cumva ilegal in toata aceasta afacere, se refera la modul in care au fost selectate firmele care se vor ocupa de neutralizarea sarmanelor patrupede. Una dintre firme are ca obiect principal de activitate, conform clasificarii CAEN, „intermedieri in comertul cu mobila, articole de menaj si de fierarie”, alta se ocupa cu "activitati consultanta pentru afaceri si management", iar cea de-a treia este specializata in „activitati de asistenta stomatologica". Niciuna n-are nici in clin nici in maneca cu activitatea pentru care a fost angajata.
Si atunci, pe buna dreptate, te gandesti ce oare i-a determinat pe cei de la ASPA sa incalce procedura legala, de selectie prin licitatie, si sa aleaga prin invitatie directa trei firme care nu au nicio experienta intr-un domeniu in care se cer cunostinte temeinice. Si nu vad decat doua explicatii plauzibile. Ori este vorba despre o afacere „de casa”, iar aici ar trebui declansat un control amanuntit, ori panica a surprins nepregatita ASPA, care presata de Primarie a nascocit o procedura simplificata pentru a stinge valvataia iscata de drama baietelului ucis de o haita de caini. In ambele cazuri ASPA a gresit iar Primaria a inchis ochii, pentru a scapa de gura presei si a oamenilor indignati ca, dupa mai bine de doua decenii, una dintre problemele grave ale Bucurestiului nu s-a solutionat.
Rezolvarea de ochii lumii a subiectului cainilor fara stapan arata o deruta la nivelul autoritatilor locale, care par dezorganizate si luate prin surprindere, incapabile sa rezolve cu calm si la adapostul legii situatiile complicate ale comunitatii. Dincolo de meritele care i se pot aduce d-lui Oprescu, mai ales in planul reabilitarii Centrului Istoric, a finalizarii unor lucrari de infrastructura incepute de catre predecesorii sai si a unei ofensive in plan cultural, desele sale balbaieli si indecizii ne arata ca oboseala si stresul unui al doilea mandat isi spun incetul cu incetul cuvantul. Luat de valul marilor proiecte, dintre care unele se afla in plina desfasurare, doctorul Oprescu a uitat ca orasul are rani mai vechi, pe care a omis sa le trateze. S-a multumit doar sa le panseze din cand in cand, prelungind suferintele orasului: locurile de parcare, reteaua de canalizare, problema creselor si gradinitelor, cainii fara stapan si enumerarea ar putea continua.
Probabil ca dl.Oprescu isi va duce pana la capat acest al doilea mandat, desi nu sunt putini cei care ii cer demisia. Dar indiferent de cum si cand se va termina mandatul primarului general, prestatia sa din ultima perioada este una ezitanta si lipsita de claritate.
Capitala Romaniei a avut de-a lungul timpului 81 de primari din care 11 dupa anul 1989, dar primarul care a intrat in istorie ca fiind, dupa caracterizarea lui Tudor Arghezi "intaiul primar bun al Bucurestilor" a fost Emilian Pake-Protopopescu, care, pe langa nenumaratele sale realizari in doar trei ani de mandat a aratat ca este un om curajos si hotarat, calitati de care este nevoie pentru a conduce un oras de anvergura si cu problemele Bucurestiului.
Un produs media marca Rentrop&Straton 
