Editorial Dan Manusaride: Omul si porcul - cronica de Craciun
editorial dan manusarideporcioamenigeorge orwellferma animalelorseniorul cel batran
Am vazut zilele trecute pe webcultura.ro un set de carti postale trimise de un soldat german aflat pe frontul de est, in Primul Razboi Mondial. Ilustratele, expediate in perioada 1917-1918 din Romania la Chemnitz, in Germania, sunt toate semnate "Papa" si reprezinta instantanee din viata de zi cu zi a romanilor: tarani cu cobilita sau funiile de usturoi, copii in diferite ipostaze, o satra de tigani si una care mi-a atras atentia in mod deosebit. Pe o prispa, in plina zi, un roman de-al nostru doarme neintors, invelit cu un pled, iar alaturi de el se lafaie un purcelus.
Nu ca ar fi vreo traditie din mosi stramosi sa dormi cu porcul pe prispa, dar eu stiam ca romanul e frate cu codrul, cu raul si ramul, iar ca prietenul cel mai bun al omului e cainele. Acum ca porcul a nimerit din intamplare langa omul nostru, nu stiu, dar banuiesc ca momentul surprins atunci de fotograful O. Miehlmann, din Hamburg s-a petrecut cu mult inainte ca porcul sa-si dea seama ca prietenul lui, omul de pe prispa nu avea tocmai ganduri bune cu viitorul sau.
Se aproprie Craciunul si porcii, mici si draguti pe la inceputul anului, urmeaza a face sacrificiul suprem: devin caltabosi, toba, carnati si li se rontaie soriciul uitand ca in trecut, dormeau cu noi pe prispa. Si nu inteleg de ce mancatorii de carne nu se multumesc cu ce le ofera magazinele specializate, adica doar carne macra si trebuie sa investeasca bani si pasiune intr-o fiinta de la care trebuie sa-si ia ramas-bun la un moment dat, transformand-o in hrana.
Dar cel mai ciuda mi-este pe vegetarieni, care se tot falesc ca prin dieta lor salveaza de la sacrificare tot felul de animale, dar le mananca sarguincios hrana. Adica pasc tot felul de vegetale pe care ar trebui sa le dea de mancare animalelor daca tot fac atat caz de viata lor.
Eu cred ca omul nu trebuie sa fie carnivor sau vegetarian ci trebuie doar sa manance ceea ce nu-i face rau. Adica, daca tot vine Craciunul nu baga in tine pana ti se apleaca, nu arunca pe gat cantitati incomensurabile de alcooluri mai concentrate sau mai diluate si, mai ales, nu porni de la premisa: Azi infulec cat pot, maine zac!
Craciunul este motiv de reflectie si cumpatare, este ziua in care am primit vestea Nasterii Domnului si nu cred ca la aflarea ei, inaintasii nostri s-au pus pe infulecat si baut pana au cazut lati. Asadar, desi avem o traditie considerata de multi europeni drept pagana, desi ne-am luptat din greu sa nu renuntam la taiatul beregatii saracelor animale, tot le sacrificam si ne mai si mandrim ca asistam la parlitul porcului si ii smulgem bucati din sorici ca asa-i traditia.
Despre alte traditii am uitat de mult. Pe asta ne-o aducem aminte la fiecare sfarsit de an si dantuim in jurul buteliei de aragaz de parca n-am mai vazut porc. L-am vazut! Dormea cuminte pe prispa alaturi de cel care urma sa-i taie beregata cateva luni mai tarziu. Sigur, o sa se supere pe mine multa lume, dar inainte de a se supara ar trebui sa se gandeasca ce s-ar fi intamplat daca am fi trait intr-o lume condusa de porci, ca in cartea lui George Orwell, Ferma Animalelor. Iar pe ala micu' de pe prispa l-ar fi chemat "Seniorul cel bătrân"!
Un produs media marca Rentrop&Straton 
