Editorial Dan Manusaride: Romania nu mai crede in lacrimi
dan manusaridelacrimiprivatizare
A mai cazut o privatizare! N-ati auzit-o, n-a facut inca zgomot, dar zilele urmatoare o sa vedeti un circ mediatic in care partile isi vor folosi toate armele, unii pentru a acuza, altii pentru a se apara sau a da vina pe cei dinaintea lor. Vor curge multa sudoare si multe lacrimi. Nu vi se pare cunoscut acest secenariu?
In cazul CFR Marfa banii n-au mai fost carati cu sacii si aratati presei, s-au transferat dintr-un cont intr-altul, iar acum urmeaza sa faca, in mod logic, cale intoarsa. N-as vrea sa intru in prea multe detalii, sa le spunem, tehnice, as vrea doar sa stiu daca domnul Gruia Stoica este nemultumit pentru esec sau doar a rasuflat usurat.
De ce oare privatizarile din ultimii ani au devenit adevarate capcane pentru guvernele Romaniei? De ce le produce celor aflati la putere atatea dureri de cap? Simplu: pentru ca s-a cam privatizat mai tot ce era rentabil, iar ciurucurile, gaurile negre au ramas la spartul targului, alaturi de cateva potcoave de cai morti, un sac de porumb gaurit si doua maini din praful de pe toba.
CFR Marfa nu este si nu va fi nicio afacere rentabila fara sute de milioane de euro investite, ani buni de asteptare si un management de inalta calitate. Daca vorbim doar despre potentialul de fier vechi care se poate obtine din aceasta companie, deja discutam despre o alta afacere, dar statul doreste sa puna in miscare trenurile de marfa nu sa le vanda la centrele de colectare.
Cu doua esecuri in privatizare si un contract la Rosia Montana contestat in strada de zeci de mii de oameni, cu balbaielile din domeniul Justitiei, guvernul Ponta si-a facut rost de capetele de acuzare intr-un extrem de probabil proces de responsabilitate publica. Partidele din arcul guvernamental, si separat si in forma lor de alianta politica, scad vertiginos in sondaje. Mai grav este ca nici partidele din opozitie nu cresc, semn ca oamenii de rand s-au saturat de clasa politica si prefera sa bifeze, in sondajele de opinie, casuta in dreptul careia sta scis, la intentia de vot: nici un partid.
Faptul ca tinerii care protesteaza pentru anularea proiectului de lege care ar da startul la exploatarea de la Rosia Montana refuza sa fie asimilati unui partid sau altul, ne spune aproape totul despre lehamitea care s-a instalat in randul populatiei Romaniei cu privire la clasa politica actuala.
Sectorul privat duce greul. Datorita lui inca mai putem plati astazi pensiile, alocatiile, salariile bugetarilor si datoria publica. Daca acest sector va suferi scurtcircuite, daca cei aflati la guvernare nu se vor purta cu manusi cu aceasta zona vitala a economiei tarii, ne vom prabusi. Si atunci nu vor mai fi doar 10-15.000 de oameni in strada!
Un produs media marca Rentrop&Straton 
