Editorial Dan Manusaride: Spagaria

Ceea ce insa constat si ma tulbura este ca sunt arestati si anchetati, cu precadere, cei care iau spaga, cei care dau, devin subit denuntatori si isi negociaza libertatea. Ce inseamna asta? Pai inseamna un lucru extrem de grav.

Inseamna ca structurile care se ocupa de lupta anticoruptie nu sunt in stare sa neutralizeze acest circuit al spagii decat cu ajutorul unor binganitori (in limbaj mai doct, informatori, denuntatori).

Anchetatorii ajung pana undeva, de unde se incurca, nu pot merge mai departe, nu gasesc dovezi suficiente. Si atunci ce fac? Il cheama pe cel care incearca sa corupa si ii propun, in schimbul libertatii, sa participe la un flagrant al spagarului. I se monteaza tehnica de ascultare, i se insemneaza banii pe care urmeaza sa ii dea spaga si se trece la actiune.

De indata ce este prins in flagrant, spagarul este retinut, iar cel care a colaborat cu structurile anticoruptie este lasat in libertate si, de cele mai multe ori, trecut in uitare, dupa ce depune marturiile necesare pentru declansarea urmarii penale si judecarea spagarului.

In acest mod, cel care a vrut sa dea spaga este „albit” si va fi liber sa doreasca in continuare sa o faca, pentru ca el a descoperit un joc absolut fascinant: poti sa dai spaga sau sa incerci sa o faci, iar daca latul se strange in jurul tau, dai fuga la „baietii cu ochi albastri” si denunti ca ti s-a cerut mita.

Tu ii ajuti pe ei, ei te ajuta pe tine, dosarul se inchide, toata lumea e multumita, laude, prime, aplauze.