Istorii cu miros de bani: cum sa ajungi din boschetar miliardar?

Aceasta ar fi varianta frumoasa a povestii. In realitate, insa, John Paul se adapostea noptile fie sub un pod, fie pe aleile din preajma, daca nu cumva prefera sa-si foloseasca vechiul Rolls ca loc de cazare. Era totusi un boschetar al Los Angeles-ului, pentru ca nu avea un domiciliu sau o adresa postala unde sa poata primi o scrisoare.
 
A adunat totusi, alaturi de prietenul sau Paul Mitchell, suma de 700 de dolari si au fondat o linie de cosmetice, producand la inceput un sampon, pe care l-au vandut din usa in usa. Astazi, linia de produse de styling de lux a celor doi fondatori se vinde in peste 150.000 de saloane de frumusete din 87 de tari ale lumii si este o afacere de miliarde de dolari, care i-a adus lui Paul DeJoria o avere fabuloasa.


John Paul DeJoria s-a nascut la 13 aprilie 1944 in cartierul Echo Park din Los Angeles. Tatal sau emigrase din Italia, iar mama sa din Grecia, pentru a-si cauta norocul pe pamantul fagaduintei. Cartierul in care a crescut era populat in mare parte de emigranti din Europa, Asia, dar si din America Latina, astfel ca  DeJoria a cunoscut de mic saracia. Cand a implinit doi ani parintii lui au divortat. La noua ani, pentru a-si ajuta mama, DeJoria  a inceput sa vanda felicitari de Craciun din usa in usa . Dupa absolvirea liceului, la varsta de 17 ani s-a inrolat in Marina.
 
In 1964, cand a parasit armata, lipsit de bani pentru a merge la colegiu, DeJoria a avut mai multe slujbe, fiind pe rand vanzator intr-o benzinarie, depanator de biciclete, om de serviciu, vanzator de  fotocopiatoare, dar si  polite de asigurari de viata. In cele din urma a ajuns sa vanda enciclopedii Collier din usa in usa. Evident, de-a lungul carierei de  vanzator ambulant a avut ocazia sa vada multe usi care i se tranteau in fata, dar niciodata nu si-a pierdut entuziasmul. A continuat sa vanda enciclopedii timp de trei ani. Apoi, un prieten apropiat i-a sugerat sa intre in industria cosmeticelor.
 
In 1971 DeJoria a devenit agent de vanzari al companiei de produse cosmetice Redken. Avea doi subalterni si inca patru persoane cu care lucra in mod direct si primea 600 de dolari pe luna. In 1975 a fost concediat de Redken, spunandu-i-se ca nu era tipul potrivit de manager. Si-a schimbat rapid locul de munca ajungand la Fermodyl Hair Care, unde s-a ocupat de pregatirea echipelor de vanzari, reusind sa creasca cifra de afaceri cu 50% in primul an de activitate. A fost din nou dat afara, motivul fiind acelasi. Mai tarziu a reusit sa obtina un salariu de 3.000 de dolari pe luna si 6% din vanzari la  Institute of Trichology, o alta companie de produse pentru ingrijirea parului. Dupa numai un an patronul companiei a realizat ca DeJoria ajunsese sa castige mai mult decat el si l-a concediat.

Ei bine , dupa cum va puteti imagina, atunci cand esti concediat nu de la unul, nici de la doua, ci din trei locuri de munca diferite, asta te face sa-ti doresti sa fii propriul tau stapan. DeJoria spune astazi ca trecerea prin aceste trei companii a fost o binecuvantare, pentru ca a cunoscut multi oameni, diverse metode si tehnici de vanzari si marketing, a studiat diferite procese de productie, toate acestea ajutandu-l sa descifreze tainele industriei de cosmetice.

In 1980, fara a avea un domiciliu stabil si suficiente mijloace de subzistenta, DeJoria l-a abordat pe bunul sau prieten Paul Mitchell, care era unul dintre cei mai apreciati stilisti din tara. I-a sugerat acestuia sa intre impreuna in afaceri. Ei au decis sa creeze produse pentru stilistii profesionisti, care le-ar economisi acestora timp pretios. Inaintea aparitiei produselor John Paul Mitchell Systems, singurele sampoane de calitate pentru saloanele de frumusete necesitau aplicarea acestora de mai multe ori intr-un singur ciclu de spalare a parului pentru a fi eficiente . DeJoria și Mitchell au creat un sampon care se aplica o singura data si un balsam care desavarsea acest proces important in hair styling.

Cei doi hotarasera ca fiecare dintre ei sa detina cate 30% din actiunile companiei, iar un eventual investitor sa contribuie cu suma de 500.000 de dolari pentru restul de 40%. Numai ca acest investitor nu a aparut niciodata, cei doi actionari fiind pe punctul de a pierde tot, DeJoria esuand si in viata privata, unde i-a cedat totul sotiei sale la divort. Prea mandru pentru a le spune prietenilor ca ramasese cu numai 700 de dolari, iar domiciliul sau devenise vechiul sau Rolls Royce, care mai mult statea tras pe dreapta, DeJoria nu s-a lasat pagubas.
 
Intr-o dimineata, abia trezit, a zarit prin geamurile aburite ale vechiului sau Rolls silueta unei femei. Era actrita Joanna Pettet, careia nu-i venea sa creada ochilor ca prietenul sau ajunsese un boschetar. Socata actrita i-a propus lui DeJoria sa locuiasca intr-una din camerele resedintei sale, neavand nicio pretentie materiala pentru primele doua luni, urmand ca dupa aceea sa incaseze o chirie modica. Pentru DeJoria gestul Joannei a fost imboldul de care avea nevoie pentru a o lua, din nou, de la capat. A gasit intr-o geanta prafuita carti de vizita purtand antetul companiei John Paul Mitchell Systems. Nu trebuia decat sa le foloseasca inteligent.
 
Primul an a fost infernal. DeJoria a fost pe punctul de a declara falimentul in 50 de ocazii, dar nu s-a lasat pagubas. Impreuna cu partenerul sau au lucrat la o noua linie de produse. Daca cineva se intreaba de ce logo-ul firmei este in alb si negru raspunsul este foarte simplu. La vremea aceea nu existau fonduri pentru a se imprima un logo color.

Dupa doi ani de determinare, munca asidua si o batalie incredibila pentru rafturi in saloanele de hair styling, compania a inregistrat in conturi primul sau milion de dolari. Dupa cinci ani cifra din conturile John Paul Mitchell Systems ajunsese la 10 milioane, iar dupa primul deceniu crescuse la 100 de milioane.
In 1999 compania inregistra o cifra de afaceri de 600 de milioane de dolari pe an, iar in 2013 raporta un rulaj de 900 de milioane de dolari. Desi Paul Mitchell s-a stins din viata in 1989, DeJoria a continuat sa diversifice activitatea companiei, trecand la fabricarea de bauturi alcoolice, in special tequilla in amestec cu agave, o bautura sofisticata si evident extrem de scumpa. Bautura denumita "Patron" a costat initial 37 de dolari sticla, dar astazi variante de lux ale acesteia se vand si cu 400 de dolari sticla.  
 
Afacerile celor doua branduri i-au rotunjit averea lui John Paul DeJoria la 4.2 miliarde dolari, ceea ce nu este deloc rau pentru un tip care a trait intr-un autoturism si a trecut prin atatea esecuri. Pana la urma povestea cersetorului care devine print este cat se poate de adevarata in cazul lui DeJoria.