Brandurile de mai sus ne introduc in industria producerii bauturilor spirtoase, o industrie in care rezista doar cei puternici si cu traditie. Nu este, insa, si cazul lui "Tito" Beveridge.
Bert Butler Beveridge II, cunoscut si sub numele de Tito, s-a nascut la San Antonio, Texas, in 1961. In copilarie a visat sa devina medic si a fost fascinat de stiinta, inscriindu-se la facultatea de medicina. Insa, ca multi alti studenti, Tito s-a razgandit in timpul facultatii si a obtinut la finele ei o diploma in geologie si geofizica.
Dupa absolvire s-a mutat la Huston, unde a prelucrat date seismice pentru o mare companie petroliera. Era perioada anilor 1980, iar industria petroliera din Texas inregistra o crestere fara precedent in istorie. Companiile petroliere din Texas s-au extins peste tot in lume, iar Tito a profitat de aceasta oportunitate, ajungand sa lucreze in Venezuela si Columbia, unde s-a trezit cu o gramada de timp liber, timp pe care l-a folosit "constructiv", punand la fermentat diverse fructe de padure si nascocind ceva asemanator cu vinul.
Dupa cativa ani in America de Sud Tito s-a intors in Texas si s-a stabilit in oraselul Alvin, unde si-a deschis propria companie de foraj petrolier. Desi profitul era excelent, Tito a decis ca nu-i place ceea ce face si-a strans bagajele si s-a mutat la Austin, in calitate de broker de credite ipotecare. Foarte curand si aceasta slujba i s-a parut extrem de plictisitoare.
La inceputul lui 1990 Bert Beveridge si-a dat seama ca se afla la o rascruce de drumuri, intrebandu-se ce are de gand sa faca in continuare cu viata sa. Avea insa un hobby: prepara tot felul de cocktailuri pe baza de vodca pentru prietenii sai, care l-au incurajat sa-si transforme pasiunea intr-o afacere.
Apoi, intr-o seara, a urmarit la televizor un discurs motivational al unui orator, care i-a schimbat viata. In esenta vorbitorul spunea ceva de genul: "Daca doresti sa-ti gasesti jobul de vis, afla-ti mai intai pasiunea. Apoi aseaza-te cu o hartie in fata, trage o linie la mijlocul foii, in stanga scrie tot ceea ce ti-ar placea sa faci, iar in dreapta noteaza la ce te pricepi mai bine. Astfel vei afla la ce esti cel mai bun si fa sa se intample!"
In miez de noapte Tito s-a asezat in fata unei foi de hartie si a urmat sfaturile oratorului. Venise acasa de la o petrecere cu multa bere. Dupa ce a terminat a aflat trei lucruri: ii placea sa cunoasca oameni noi, era bun la capitolul vanzari si iubea sa prepare vodca in diverse moduri. Asa s-a nascut „Tito's Handmade Vodka”, in mijlocul unei nopti, dupa o betie serioasa, cu fondatorul sau incurajat de o reclama tv. O combinatie extrem de bizara!
A doua zi, inca mahmur, Tito a intrat in cel mai apropiat magazin de bauturi pentru a discuta cu proprietarul viabilitatea deschiderii unei distilerii de vodca. Proprietarul i-a oferit lui Beveridge un sfat foarte important: daca ar putea face o vodca de buna calitate, pe care femeile sa o poata bea fara sa o mai amestece cu altceva, ar putea avea succes. Tito si-a dat seama ca vorbise cu un om extrem de destept, femeile adorand vodca amestecata cu diverse arome si sucuri.
Se intampla in 1993. Iar cand Beveridge a mers la Comisia pentru bauturi alcoolice a statului Texas, pentru a obtine o licenta, a aflat cu stupoare ca legile statului interziceau distileriile pe teritoriul sau. Tito nu s-a lasat pagubas, a inceput sa citeasca si sa interpreteze legislatia in domeniu si a ajuns la concluzia ca distileriile nu erau interzise in statul Texas si ca o licenta federala ar fi putut fi obtinuta pe baza unei licente nationale.
Pornirea unei afaceri cu vodca insemna un risc enorm. Industria de bauturi alcoolice din Statele Unite era si inca mai este captusita cu mii de branduri de vodca, care reprezinta aproximativ o treime din consumul de bauturi spirtoase, distilate, din Statele Unite. Dar Beveridge nu s-a lasat. A obtinut o licenta nationala si apoi una federala si fericit, nevoie mare, pentru succesul sau a realizat ca este nevoie si de experienta pentru a face o distilerie sa functioneze.
Tito a inceput sa viziteze cateva distilerii de whisky, incercand sa inteleaga procesul tehnologic cu privire la distilare. Pe baza unor sfaturi importante primite de la un tip care lucra la distileria Jim Beam, Tito s-a dus acasa si si-a construit un alambic in care a experimentat diferite cereale pentru distilare. A ales porumbul pentru vodca sa, iar urmatorul pas era sa transforme distileria din bucataria casei intr-una reala si profitabila.
Cu planul de afaceri s-a dus la mai multe banci. A fost refuzat de fiecare data. Atunci i-a venit o idee geniala. Pe vremea aceea era extrem de usor sa obtii un card de credit. Tito Beveridge si-a facut 19 carduri de credit, la diferite banci, si a obtinut o finantare de 90.000 de dolari. Daca nu ar fi reusit ar fi intrat in incapacitate de plata, iar viata sa ar fi fost distrusa pentru totdeauna.
Tito Beveridge a vandut primul bax de 6 sticle de vodca in 1997. Distileria sa avea un singur angajat: pe el insusi. El era cel care se ocupa de distilare, imbuteliere si incarcare manuala in mica sa camioneta. Timp de opt ani Tito nu a facut nici un cent profit, dar a achitat cei 90.000 de dolari, pastrandu-si o singura carte de credit, care sa-i aduca aminte de vremurile cand avea portofelul burdusit de micutele folii din plastic.
Pentru ca a avut inca de la inceput cateva aprecieri pozitive, vodca lui Tito a atraas atentia sefului programului de cocktail-uri de la Bellagio Hotel, din Las Vegas, care l-a invitat in 1998 sa faca o prezentare si o degustare pentru clientii hotelului. Hotelul Bellagio a devenit astfel primul si unul dintre cele mai importante conturi ale lui Tito Beveridge. De atunci temerarul antreprenor si-a deschis filiale de vanzari in 50 de state americane, castigand cateva medalii de aur la competitiile nationale.
Vodca lui Tito nu se mai face in baraca din spatele casei si nici nu mai este operatiunea unui singur om. In prezent, distileria este "un pic" mai mare. Tito nu s-a folosit niciodata de publicitate in ultimii 16 ani, ci si-a promovat produsele datorita gustului, dar si a povestii afacerii sale. Tito merge in fiecare zi la distileria sa, testeaza loturile de vodca si gestioneaza afacerea.
Gandind retrospectiv, Tito poate fi considerat un norocos ca nu a gasit un investitor in zilele de inceput. Astazi este detinatorul 100% a actiunilor companiei care vinde mai mult de 850.000 de bax-uri cu sticle de vodca pe an, in diverse variante, aducandu-i proprietarului marcii venituri de 85 de milioane de dolari anual. Bazata pe o evaluare recenta a companiei, averea personala a lui Beveridge este de 300 de milioane de dolari.
Care este lectia pe care o putem invata de la Tito Beveridge? Aceeasi pe care el insusi a invatat-o cu ani in urma, dupa o noapte de betie, privind o reclama motivationala la televizor: Daca vrei sa-ti gasesti jobul de vis, gaseste-ti mai intai pasiunea. Odata ce ai facut asta afla daca esti omul potrivit si fa-o sa se intample!
Un produs media marca Rentrop&Straton 
