Dupa destramarea URSS, fortele rusesti au facut tot ce le-a stat in putinta pentru a-si pastra cea mai mare parte a fortelor sale navale in Marea Neagra. In portul Sevastopol se estimeaza ca stationeaza aproximativ 10.000 de militari care sunt pregatiti sa arate suprematia Moscovei in Marea Neagra, care ii confera astfel un acces rapid, nu numai comercial, spre Marea Mediterana, prin Bosfor si Dardanele.
Soarta peninsulei a stat vreme de jumatate de mileniu sub semnul disputelor, aflandu-se ba sub Imperiul Otoman, ba sub dominatia Imperiului Tarist Rus si apoi a URSS. Devastata mai intai de Razboiul Ruso-Turc (1877-1878), apoi de batalia din 1941-1942 in care trupele germane, sustinute de cele ale Romaniei, au cucerit-o si apoi au pierdut-o in 1944, Peninsula Crimeea a revenit Ucrainei in mod formal in 1954, atunci cand Nikita Hrusciov a incercat sa mimeze un gest de marinimie fata de aderarea Ucrainei la URSS.
In realitate, Crimeea a fost tot timpul sub controlul Moscovei, ramanand o regiune a Ucrainei doar pe hartie. Pe teren, situatia a fost insa mult mai complicata. Atat Imperiul Tarist cat si URSS au impus in peninsula limba rusa ca limba oficiala, si au populat intens zona cu populatie rusofona. Nu mai putin de 98% dintre locuitorii peninsulei sunt vorbitori de limba rusa.
Din 1991, prin Tratatul de la Minsk, a fost confirmata anexarea peninsulei de catre Ucraina. Rusii au recunoscut abia in 1997 apartenenta la Ucraina, cu conditia ca intr-un interval de 10 ani, regiunii sa i se confere un statut de republica autonoma. Mai mult, Moscova si-a negociat extrem de bine, printr-o serie de acorduri semnate de ambele state, prezenta militara in Crimeea, acorduri care garantau mentinerea bazelor navale rusesti in peninsula si deplinul acces la Marea Neagra.
Dupa “Revolutia Portocalie” din Ucraina, revolutie care a maturat pe jos cu partidul lui Victor Ianukovici, noul guvern condus de Iulia Timosenko a incercat sa conteste aceste acorduri, in 2004. Fara succes insa! Intors la putere in 2010, Ianukovici a pastrat acordurile si chiar le-a prelungit pana in 2042, obtinand in schimb o reducere cu 30% la gazul rusesc.
De ce are insa un suport popular atat de important ideea ramanerii flotei ruse in Crimeea? Explicatia nu tine atat de ideologie, cat de situatia economica. Cei 2 milioane de locuitori ai peninsulei traiesc de pe urma turistilor rusi care se perinda anual in Crimeea si din intretinerea navelor rusesti si a personalului navigant, care are nevoie de hrana si cazare. Este singurul motiv pentru care regiunea doreste sa se rupa de Kiev, care in acest moment nu ii poate oferi o alternativa mai buna. Chiar circula o vorba in Crimeea care spune ca “mai buna este o paine pe masa decat promisiunea ca vor exista doua”.
Tensiunea din Crimeea este abia la inceput. Anuntul ca trupe rusesti se pregatesc sa invadeze Crimeea este unul pur formal, trupele se afla deja acolo, ele vor fi doar suplimentate, iar faptul ca Uniunea Europeana cauta o solutionare pe cale politica a acestui conflict este si logica si intemeiata pe realitate. Atata timp cat exista acorduri semnate, valabile pana in 2042, nimeni nu va putea sa le desfiinteze, fara consimtamantul ambelor parti.
Crimeea nu a reprezentat decat cadoul otravit pe care Nikita Hrusciov l-a facut Ucrainei.
Un produs media marca Rentrop&Straton 
