Editorial Dan Manusaride: Avem scut, dar n-avem sabii!
editorialdan manusaridebucurestiscutarmataasiapoporul roman
Ceremonia de turnare a fundatiei pentru scutul anti-racheta de la Deveselu, eveniment istoric pentru Romania, ne arata insa o realitate sumbra pe care o traverseaza armata romana: avem scut dar n-avem sabii! Adica in timp ce vechile MIG-uri comuniste cad ca mustele, F-urile second hand americane, cumparate din Portugalia, inca n-au sosit si vor intra in serviciu abia in 2015. Cam asta a fost soarta armatei romane mai tot timpul in istorie. Ba a avut sabii dar n-a avut scuturi, ba a avut scuturi dar n-a avut sabii. Iar cand le-a avut pe amandoua, iar vitejia soldatilor nostri ne-a scos din situatii aproape imposibile, aliatii vremelnici ai tarii mai mult ne-au incurcat decat ne-au descurcat.
Aduc aici in discutie doar un singur eveniment din istorie in sustinerea afimatiei de mai sus. In 1877 Romania astepta recunoasterea rolului sau in razboiul ruso-turc, in urma caruia tara isi obtinuse independenta si isi probase atasamentul pentru valorile europene care abia se conturau. Asteptarea avea sa se transforme intr-una dintre cele mai mari deziluzii pe care avea sa le sufere poporul roman.
Iata ce scria Constantin Bacalbasa: „
La Bucuresti face o jalnica impresie faptul ca Romania a fost atunci parasita de toata Europa. Cele doua puteri interesate ca Rusia sa nu rapeasca Basarabia, adica Anglia si Austria, au tacut si au lasat sa se faca. Tacerea si consimtamantul Austriei au fost cumparate cu mandatul ce i s-a dat in Bosnia-Hertegovina. Consimtamantul Angliei a fost cumparat cu autorizarea de a ocupa insula Cipru, precum si alte concesiuni in Asia”.
Asadar, la sfarsitul secolului al XIX-lea destinul european al Romaniei a fost vandut de doua puteri europene in schimbul unor concesii parsive. Aceste tari ieseau cu prada in gura din care curgea inca sange in timp ce Romania, parte activa si decisiva in razboiul din 1877, se alegea doar cu independenta, cinstită la 8 octombrie 1878 prin intrarea triumfala a armatei in Bucuresti.
Romania castigase razboiul dar nu se reintregise, Bucurestiul sarbatorea independenta, dar nu intrase in Europa, iar romanii se scindasera in doua tabere distincte, care nu s-au mai mai reconciliat niciodata: cei devotati si gata de orice sacrificiu si cei pusi pe petreceri si afaceri de pe urma razboiului. Profitorii isi vedeau linistiti de viata lor. Ca si astazi! Nimic nu s-a schimbat!
Un produs media marca Rentrop&Straton 
