Si a venit, de data aceasta, cu unul dintre succesele sale de turneu, reprezentatia Alegria, un spectacol in stil baroc, plin de costume viu colorate, excelent imaginate, masti, dar si 55 de performeri si muzicieni din 15 tari. Este ultimul sezon al acestui spectacol care se joaca pe scenele lumi din 1984 incoace si a carui productie a costat 3 milioane de dolari.
Muzica spectacolului ii apartine compozitorului René Dupéré, iar discul realizat cu coloana sonora a spectacolului s-a vandut in peste 500.000 de exemplare in intreaga lume. Costumele amintesc extravagantele vestimentare ale aristocratiei de la Versailles, fiind decorate cu pene si dantele. In spectacol se folosesc peste 400 de piese, inclusiv pantofi, peruci si palarii. Pentru realizarea unui costum s-au depus, in medie, 200 de ore de munca migaloasa.
Alegria inseamna in spaniola bucurie, veselie, iar spectacolul debordeaza de o stare de optimism molipsitoare. Momentele de acrobatie si indemanare sunt alternate cu adevarate prestatii de pantomima, jocul clovnilor fiind gandit in cele mai mici amanunte de regizorul spectacolului, italo-belgianul Franco Dragone si canadianul Guy Laliberté, unul dintre fondatorii companiei Cirque du Soleil. A rezultat un spectacol in care umorul, uneori negru, se impleteste cu prestatiile spectaculoase ale acrobatilor.
Spectatorii au putut urmari un numar de trapez sincron, desfasurat la 15 metri inaltime, extrem de spectaculos, in care timming-ul a fost perfect, apoi un numar de contorsionism de sorginte mongola, o demonstratie de coregrafie acrobatica perfecta intr-un numar de sarituri de la trambulina, dar si sarituri de pe bare elastice, asezate pe umerii unor adevarati Hercules moderni. Dansul sabiilor in flacari a creat senzatia ca a te juca adesea cu focul poate deveni o adevarata arta, iar exercitiul la franghii flexibile, in care acrobatul invinge legile gravitatiei rasucindu-se aproape ireal, o demonstatie de echilibru primordial.
Ca de obicei, un spectacol bun, de inalta tinuta este umbrit de micile gaselnite romanesti, preturile cateringului care a fost asigurat inainte si dupa spectacol fiind de-a dreptul jignitoare. Spre exemplu, pentru un pahar de 250 de grame de cola turnat dintr-un pet de 2,5 kilograme care la supermarket costa 5 lei, pretul perceput era de 6 lei, profitul fiind de 55 de lei la sticla de cola, ceea ce este cel putin indecent.
Se simte acut lipsa unei sali adecvate pentru astfel de spectacole, a unei sali polivalente, asa cum exista in marile capitale europene. La Romexpo se improvizeaza de fiecare data gradene pentru scaune care stau intr-un echilibru relativ, trepte din lemn care trosnesc sub picioarele grabite ale spectatorilor ca nu mai vorbim despre tribunele aflate la balcon care sunt montate pe niste schele ruginite.
Sa speram ca noua sala polivalenta din Parcul National va fi inceputa degraba si va fi terminata in cel mai scurt timp, pentru ca publicul fierbinte al Capitalei, care a aplaudat in picioare prestatia artistilor de la Cirque du Soleil, merita o sala pe masura pasiunii sale pentru spectacolul de calitate.
Un produs media marca Rentrop&Straton 
