Editorial Dan Manusaride: Toamna vrajbei noastre

Editorial Dan Manusaride: Toamna vrajbei noastre oltchimvictor pontacrin antonescuuslpsdpnl

Exista ceva, in coalitia aflata la putere, care nu mai functioneaza. Nu este vorba despre o diferenta de idei dintre politicile de stanga sau de dreapta, nici macar de diferite de viziuni de guvernare. Este vorba despre problema legata de modul in care a ajuns actuala coalitie la guvernare. Cele trei partide care compun arcul guvernamental au fost puse in situatia de a conduce tara impreuna pentru ca singure nu ar fi obtinut un scor electoral care sa le permita sa schimbe tot ce au cladit, bine sau catastrofal, cei dinaintea lor.
Pentru ca asta le-a fost pofta, sa-si faca propria Constitutie, propriile legi, pe langa propriile Consilii Judetene, propriile ministere, pe scurt, propriile ambitii. Au stat prea mult in opozitie si e ca si cand ai baut prea multa bere tulbure si, desi te trece o mare nevoie, trebuie sa ti-o infranezi pentru ca buda e pe mana celui care are cheia. Asta a obtinut Puterea actuala, cheia de la buda! Si, evident, liber la bere tulbure! Cand ai puterea sub scaunul tau, indiferent cat de inconfortabil ti se pare sezutul, te simti ca si cum ai sta pe o comoara. Imi este din ce in ce mai clar ca nici domnul Ponta nu era pregatit sa fie prim-ministru si nici domnul Antonescu nu are alura unui presedinte asa cum isi doresc romanii. Amandoi fac parte dintr-o generatie de tele-politicieni careia ii place sa se auda vorbind la televizor, sa-si dea ghioante in public si sa-si faca farse nu numai de 1 aprilie.

Par doi colegi de clasa care iubesc aceeasi fata si isi pun piedici pe coridoarele scolii si pioneze pe sezutul bancii in care stau doar pentru ca nu au gasit altii mai breji. Deteriorarea relatiilor dintre cei doi a pornit nu de ieri de azi, ci cu mai bine de un an in urma, dintr-o ambitie. Ambitia domnului Antonescu de a se muta la Palatul Cotroceni mai devreme decat ar fi trebuit sa-i dicteze simtul politic, dar si un elementar bun simt. Domnul Ponta a cedat dorintei colegului sau de banca si, imatur politic, s-a trezit pe un teren de nisipuri miscatoare din care pare sa nu fi iesit nici acum. In loc sa se ocupe de treburile curente ale tarii, primul ministru a trebuit sa dreaga busuiocul acceptand tot felul de compromisuri la care nu s-a gandit niciodata. A tolerat o sumedenie de lucruri intolerabile, inclusiv toate mofturile colegului sau de la conducerea coalitiei, care la randul sau a trebuit sa inchida ochii la nenumaratele balbaieli si gafe ale primului ministru. Se spune ca torelanta este profitabila numai daca are un felinar rosu la usa.

Si, colac peste pupaza, dupa privatizarea esuata de la Oltchim si cea aflata pe muchie de cutit de la CFR Marfa, a venit abordarea gresita a proiectului Rosia Montana, care a scos in strada zeci de mii de protestatari, care au ajuns sa ceara, nici mai mult nici mai putin decat demisia primului ministru. In acest caz, nici domnul Antonescu nu se simte prea bine, el tradand o indecizie specifica politicienilor lipsiti de anvergura si curaj. Daca, prin absurd, domnul Ponta isi da demisia iar domnul Antonescu renunta la candidatura la presedintie, mi-e tare teama ca nu generatiei care demonstreaza acum in strada ii va veni randul.

Nu te poti lupta asumandu-ti teluri atat de inalte cu sloganuri ecologiste, anticorporatiste si anticapitaliste. Iti trebuie "arme" grele, un grup de sprijin in Parlament si, mai ales lideri, care sa coaguleze miscarea de strada intr-o forta politica proaspata si credibila. Ori, miscarea din strada isi propune sa nu se amestece in politica, ci doar sa demonstreze ca un grup unit poate rasturna in mod pasnic un guvern, neasezand in locul lui ceva mai bun. Tinerilor din Romania nu le place politica, iar fara politica o societate ce trebuie totusi guvernata, se transforma intr-o curte a scolii, in care elevii ies doar sa bata mingea si sa joace sotronul.

Foto: gov.ro.