Istorii cu miros de bani: cum sa faci 1 miliard din paine veche?
reciclarelos angelesproduse de panificatie
Se pare ca Los Angeles este un oras care atrage banii. Aici se afla cei mai bogati actori si regizori, aici s-au nascut unele dintre cele mai mari afaceri din Statele Unite, dar tot aici traiesc si o sumedenie de oameni inspirati care au facut afaceri si averi din te miri ce.
Daca ati vizitat Statele Unite si ati ajuns si la Los Angeles, la o scurta plimbare cu automobilul prin cartierele din afara orasului, cu siguranta v-au atras atentia vilele somptuoase de 50-100 de milioane de dolari.
Si daca tot ati facut aceasta plimbare nu se poate sa nu fi observat in sudul orasului, pe o mica si cocheta colina, o casa din sticla, dotata cu o piscina infinita, din care, pe langa o baie relaxanta, mai poti avea si privelistea intregului „oras al ingerilor”.
Casa ii apartine unui miliardar american, Meyer Luskin, care si-a cladit averea...pe o idee uluitoare: strangerea si procesare resturilor din industria panificatiei.
Luskin nu este un miliardar popular, genul acela caruia ii place sa apara in emisiuni televizate sau sa dea interviuri lungi in reviste de lux. A aparut o singura data in public, in 2011, dupa ce a facut o donatie de 100 de milioane de dolari Universitatii din California (UCLA). A fost cea mai mare donatie privata primita vreodata de universitatea californiana care in onoarea donatorului sau a infiintat „Scoala de Afaceri Publice Meyer si Renee Luskin”, precum si „Centrul pentru Inovare Luskin”.
Luskin si-a motivat gestul aducand trei argumente: in anii 40, ca student, nu si-ar fi putut permite sa studieze la UCLA daca nu ar fi obtinut o bursa academica de 30 de dolari pe saptamana, si-a intalnit sotia, pe Renee, in urma cu 60 de ani la UCLA si a reusit sa capete aici educatia multidisciplinara fara de care nu ar fi reusit niciodata in afaceri.
Acum, ca am aflat ca Meyer Luskin este un tip generos care iubeste UCLA, careia ii datoreaza succesul sau in afaceri, sa vedem cum a ajuns Luskin atat de bogat?
Mayer Luskin are 87 de ani, o varsta venerabila si este proprietarul companiei cu sediul la Los Angeles, Scope Industries. Cu ce se ocupa Scope Industries? Cu reciclarea (retineti!) produselor de panificatie vechi si expirate. Este cel mai mare reciclator din Statele Unite de astfel de produse, la care se adauga si subprodusele din cereale.
Ce inseamna sa reciclezi produse din panificatie expirate? Pai inseamna ca in cazul in care detii o brutarie iar produsele nu se vand, intr-un termen care este stipulat de lege, trebuie sa le arunci. Nici macar nu poti dona painea aflata la limita termenului de garantie unor camine de batrani sau de copii orfani, este importiva legii. Asta este valabil in Statele Unite!
Problema marilor brutari si patiseri este ca nu stiu sa-si optimizeze productia. Intotdeauna produc in exces si se trezesc cu sute de kilograme de paine sau produse de patiserie nevandute sau chiar iesite din termenul de garantie. Cantitati industriale de subproduse de patiserie sunt si ele aruncate, iar aceste deseuri nu se pot depozita pur si simplu la cosul de gunoi.
Aici intervine Scope Industries, care a proiectat compactoare imense de deseuri industriale, fiecare specializat pe sortimente. Ce face insa cu produsele de panificatie? In primul rand le aduna. Apoi le selecteaza. Produsele expirate sunt eliminate, iar cele care sunt inca in termenul de garantie dar nu s-au vandut sau s-au invechit, sunt transportate la una dintre cele 12 fabrici de prelucrare la nivel national.
Covrigi vechi, paine, tortilla, pizza, paste, biscuiti, chips-uri sau alte produse de patiserie sunt uscate si apoi „coapte”, transformandu-se in niste mixuri pe care crescatorii de animale din intrega lume platesc bani frumosi pentru a-si hrani vacile, porcii, puii si chiar caii.
Ei bine, cati bani poti face din paine uscata? Scope Industries, o afacere privata, apartinand in proportie de 100% lui Meyer Luskin, are venituri anuale de peste 110 milioane dolari. In esenta, Scope Industries este platita pentru a transforma gunoiul altora in aur pentru proprietarii si beneficiarii sai. Iar cel mai important rezultat al acestei afaceri este ca, pana la urma, cei mai multumiti sunt utilizatorii finali ai produselor rezultate din procesarea deseurilor, adica vacile, porcii, puii si caii.
Afacerea lui Luskin este un model de afacere geniala, iar povestea celui care a imaginat-o este cu adevarat uimitoare si generatoare de inspiratie. Din paine veche, Luskin a facut 1 miliard de dolari si a donat 100 de milioane universitatii care l-a format, drept multumire pentru educatia multidisciplinara pe care a primit-o.