Cumparam masini electrice pe post de bibelouri!
Zilele trecute s-a incercat din nou atragerea atentiei guvernantilor prin formarea unui lant uman format din mii de persoane, scopul insolitei manifestatii fiind protestul impotriva faptului ca nici macar acum nu s-a decis daca se va construi sau nu vreodata autostrada Pitesti-Sibiu.
O artera vitala daca vrem nu doar ca industria auto din Romania sa conteze si in continuare pe piata occidentala, dar chiar daca mai are rost sa ne facem sperante ca productia de la Colibasi nu va fi relocata in Maroc.
In replica, guvernantii au anuntat doar ca vor “sparge” CNADNR in doua, ceea ce, implicit, inseamna amanarea sine die a demararii oricarui proiect major de infrastructura rutiera. Insa iata ca autoritatile de la Bucuresti s-au miscat cu mult mai repede atunci cand a fost vorba de implementarea altor proiecte care prevad ca, volens – non volens, toate institutiile statului, in frunte cu administratiile locale, trebuie sa cumpere cu prioritate masini electrice, daca vor sa li se permita reinoirea parcului auto. Asa ca, incepand de la anul, este de asteptat ca zeci de mii de autoturisme electrice sa inunde soselele patriei.
Ceea ce, desigur, reprezinta un impuls major pentru industria auto. Dar, din pacate, nu si pentru cea din Romania…
Insa cum ne-am obisnuit ca deja productia autohtona sa fie “Cenusareasa” investitiilor gestionate de catre guvernanti, aproape ca nici nu mai are rost sa ne miram de aceasta noua decizie buclucasa. Insa nu ai cum sa nu-ti faci cruce atunci cand afli ca, desi a inceput cumpararea masiva de masini electrice, operatiune pentru care au fost deja alocate sume exorbitante pentru anii urmatori, nimeni nu ia in calcul si asigurarea prizelor de incarcare, ceea ce ar fi ca si cum am construi autostrazi fara benzinarii!
Ce-i drept, in planurile celor care au avizat impunerea cumpararii de masini electrice se regaseste si problema subventionarii construirii de prize pentru incarcare. Dar care, intr-o proportie covarsitoare, ar urma sa se afle concentrate , nu se stie inca pentru ce ratiune, in regiunea centrala a tarii. Astfel ca peste jumatate din prizele subventionate s-ar regasi in judete ca Harghita si Covasna.
Iar bucuresteanului care ar vrea sa plece de exemplu la mare cu o masina electrica i s-ar oferi astfel “sansa” sa dea o fuga pana la Sfantu Gheorghe sa-si incarce bateria! Care l-ar tine insa doar pana inapoi la Bucuresti…
Si uite cum intram intr-un nou cerc vicios, care poate parea desprins din bancurile cu prosti, daca la mijloc nu s-ar afla, ca intotdeauna in Romania zilelor noastre, niscai interese financiare. Asa ca vom cumpara zeci de masini electrice, la care riscam insa sa ne uitam ca la bibelouri, daca nu se construieste si reteaua de prize de incarcare.