Poveste din hypermarket sau un kilogram de mere ale Discordiei pe stomacul gol
hypermarketuri romaniacumparaturi romaniainchidere hypermarket weekendcivilizatieangajati romania
Ocarmuitorii nostri ar face inca o mare greseala, daca ar pune catuse super-hypermarket-urilor, sambata si duminica.
Pe langa vaduvirea bugetului de multa TVA, i-ar priva pe consumatori de cumparaturi cat de cat tihnite, caci, pentru majoritatea, zilele de sambata si duminica sunt libere.
Mai ales diminetile de weekend sunt libere de traficul rutier dement, asa ca poti aseza, linistit, in cos, tot ce-ti trece prin cap si prin lista, tot ce ai nevoie pentru saptamana care sta sa inceapa si, abia dupa aceasta corvoada, poate iti mai arunci ochii pe o carte, pe un film, poate te plimbi, poate-l ajuti pe ala micu la teme, treaba fiecaruia ce face...
In acelasi timp, punerea de lacate pe marile magazine, la fine de saptamana de lucru, i-ar lipsi pe consumatori de amuzante lectii de management prost si nu numai...
Duminica dimineata, hyper-market cu pretentii, intr-un oras cu si mai mari pretentii. Prima nota proasta: prea putine case de marcat vor sa le inghita banii prea multilor clienti.
Macar de ar fi singurul neajuns... Indiferent de ora, nicaieri in Europa atinsa de civilizatie si de productivitate, nu-i lalaiala de la noi.
Pusti si pustoaice, angajati intre doua varste sau jinduind dupa pensie au mereu aceleasi probleme, chiar daca abia au intrat in tura: li se termina banda casei de marcat; nu le merge cititorul mobil de cod de bare; nu le functioneaza cititorul fix de cod de bare; li se blocheaza POS-ul; nu le merge contaclessu’; nu au sa dea rest, iar, daca niciuna dintre acestea nu se intampla, intoneaza uvertura la agentu' de paza: "anulaaareeee!"
In afara de asta, indiferent de varsta, alor nostri (nu tuturor, majoritatii) li se citeste lehamitea-n irisi si-n muschii faciali.
Citeste si:
Adevarata bogatie a unei tari
Tinerii-si zic: "Imi bag picioarele... Ma cocosez pe 2 lei si tre' sa ma cert cu toti bosorogii si cu mahnitii astia de sefi... Las' ca nici altii n-a luat bacu, da'i doare la bascheti. Face bani pe vapor sau prin cluburi sau i-a dat ta-su bani, i-a dat bemve'. O arde cu fetele la mare, la munte... La mine, cin' sa se uite cu mizeria minima pe economie?"
Cei mai apropiati de varsta a treia: "Doamne, s-a dus juma' de viata si uite ce fac. Ce meserie e asta? Ce viata e asta? Si, in fiecare dimineata, sedinta! Ne face astia... trening si ne freaca ridichea ca au scazut vanzarile si ca sa facem, sa dregem... Sa faca ei, ca ei sunt sefi! Lor le convine, na, stau pe mii de euro, au bonusuri... Mie-mi da un cos de Paste si unul de Craciun, cu ce nu se vinde, si tre' sa zic saru' mana. Sa ma pupe! Daca-l ascultam pe fi-miu... sa fi plecat si eu in Italia, mai demult... Acu', unde dracu' sa mai mai duc? Si - ce sa zic - parca si la aia umbla cainii cu panetonele-n coada..."
Cei care zaresc pensia la orizont: "Mai trag un pic de mine... inca 5 ani si... gata, vine pensioara! Vad eu din ce-oi trai... Poate gasesc un part-time, poate mai cresc astia punctu' de pensie, mai dau o gratuitate, un ajutor, un cupon... Macar scap de munca multa pe bani putini..."
In aceasta biblioteca de figuri triste, o doamna casier se contreaza cu aproape toti clientii ale caror bucate, prosoape, de toate, ii trec prin maini.
Da' nici pe musterii nu-i da zenul afara din casa sau din magazin. In loc s-o lase-n plata Domnului si a angajatorului, toarna gaz peste naduful respectivei, admonestata de o clienta ca i-a dat rest cu zece lei mai putin.
Deci, totul pana la bani! Cele doua isi ies din multele lor kilograme de pepeni, scuipand "semintele" negre una catre alta. Domnul sot incearca sa puna capac borcanului de mustar al doamnei sotie, dar nu reuseste, decat dupa ce doamna casiera ii da 10 lei rest nevesti-sii.
Dupa ce doamna client-sotie se indeparteaza, doamna casier scumpeste brusc kilogramul de mere ale Discordiei cu niste blesteme poporale, mai sa crape de rusine indicele armonizat al preturilor de consum.
Avalansa de sudalmi imi coboara mie privirile, care dau peste cel mai celebru pictor roman. Nicolae Grigorescu imi zabeste trist, de jos, de la capataiul benzii rulante, unde pardalnica bancnota de 10 lei isi daduse duhul si restul, initial.
Varful de pantof al unui domn agent de paza incearca, din rasputeri, s-o inmormanteze, pe sestache, dar numai pentru a o resuscita, ulterior, in buzunarul propriu...
Foto: pexels.com
Un produs media marca Rentrop&Straton 
