ANALIZA: Economia lumii in ultimul mileniu. De la un Pamant plat la rotunjirea profiturilor

ANALIZA: Economia lumii in ultimul mileniu. De la un Pamant plat la rotunjirea profiturilor ecomonieumanitatelumeevolutiepibmileniu

Economia mondiala a fost strans legata in ultimul mileniu de tehnologizarea industriei, dar mai ales de cresterea populatiei. In ultima mie de ani, populatia a crescut de peste 22 de ori. Venitul pe cap de locuitor a crescut de 13 ori, iar Produsul Intern Brut de aproape 300 de ori. Aceste date sunt in contrast cu cele legate de mileniul precedent, cand populatia lumii s-a marit de doar 6 ori si nu a existat nici un avans in veniturile pe cap de locuitor, potrivit portalului The World Economy.
Din anul 1000 pana in 1820, avansul venitului pe cap de locuitor a avut o crestere aproape nesemnificativa avand in vedere perioada in care s-a facut analiza, astfel ca majorarea a fost de doar 50%. Grosul acestei cresteri a fost destinata unei populatii care s-a majorat de patru ori.
 
Din 1820, dezvoltarea lumii a fost una mult mai dinamica. Venitul pe cap de locuitor a crescut de 8 ori, in timp ce populatia a crescut de doar 5 ori. Aceasta este perioada si cand a inceput industrializarea “agresiva a lumii”, iar venitul pe cap de locuitor nu a fost singurul indicator care arata bogatia mondiala. Privind in ansamblu, s-a observat si o crestere mare a sperantei de viata.  
 
In anul 1000, speranta de viata a unui copil era de 24 de ani. O treime dintre copii aveau sa moara in primul an de viata, iar foametea si epidemiile faceau ravagii printre supravietuitori. Pana in 1820, cresterea populatiei a fost una aproape imperceptibila, aceasta producandu-se in Europa de Vest. Marile imbunatatiri de venituri si speranta de viata producandu-se din anul mai sus mentionat. In prezent, speranta de viata a unui copil este de 66 de ani, se mai precizeaza pe portalul theworldeconomy.org.  
 
Procesul de crestere a fost neuniform atat din punct de vedere al spatiului cat si al timpului. Cele mai rapide cresteri s-au petrecut in Europa Occidentala, America de Nord, Australasia si Japonia. In jurul anului 1820, acest grup de regiuni inregistrau deja niste venituri duble fata de restul lumii. In jurul anului 1998, discrepanta de venituri era de 7 la 1. Intre SUA si Africa, discrepanta este de 20 la 1 si inca se mareste. Diferentele sunt mari, dar nu de netrecut.


 
In ultima jumatate de secol, tarile asiatice renascute au demonstrat ca aceasta diferenta de trai, desi este mare, poate fi micsorata destul de rapid. Chiar si asa, cresterea economica mondiala s-a micsorat substantial in ultimele 3 decenii (din 1973), iar avansul “asiatic” a fost pus in evidenta de stagnarea si chiar regresul din alte parti ale lumii.
 
Cum s-a dezvoltat Europa
 
Intre anii 1000 si 1500, populatia Europei de Vest a crescut mult mai rapid decat in orice alta parte a lumii. Tarile din nord s-au dezvoltat mult mai rapid decat cele care aveau la granita de sud Marea Mediterana. Proportia urbana (in termeni de orase care aveau mai mult de 10.000 de oameni) a crescut de la 0 la 6%, un indicator clar ca activitatile precum manufactura si comertul mergeau destul de bine.
 
Acesti factori au facut posibila hranirea populatiei care era in crestere semnificativa si in zonele rurale, mai ales pe teritoriul Olandei, Germaniei de Nord si coasta Baltica. La hranirea populatiei a ajutat si incorporarea graduala a schimbarilor tehnologice care au crescut productivitatea pamantului.
 
Economia pe sectoare
 
Trecerea de la rotatia recoltei din sistemul de doua campuri la cel de trei campuri  a crescut securitatea hranei si a redus drastic foamea. Cresterea agriculturii a dus, apoi, o crestere a industiei de imbracaminte, in special a celei din lana, vin si bere, iar recoltele furajere au influentat cresterea populatiei de cai.


 
Asa au aparut, oarecum, si primele regiuni specializate in anumite sectoare de economie. Unele erau axate pe cresterea animalelor, altele, pe cele de cereale sau pescuit. Cresterea comertului cu sare si reintroducerea importurilor de condimente picante au ajutat imbunatatirea conservarii carnii de animale domestice si a pestelui.  
 
Cresterea folosirii apei si a morilor de vant au imbunatatit puterea disponibila pentru procesele industriale, in special pe cea a productiei de zahar si creare de hartie. Industria lanii era si ea o specializare. Lana englezeasca era trimisa in Flandra pentru productia de haine care era comercializata in intreaga Europa. Industria matasei a prins si ea contur in secolul al 12-lea si a crescut impresionant in sudul Europei, pana in 1500.
 
Avansul in tehnici de export si navigatie au sustinut, din secolul 11 pana in 1500, cresterea comertului in Marea Mediterana, Baltica, insulele din Atlantic si coasta de nord-vest a Africii. Odata cu acestea s-au inregistrat cresteri si in sectorul bancar, contabiltate, asigurare maritima, dar si cresteri ale calitatii vietii intelectuale, odata cu dezvoltarea si raspandirea universitatilor.
 
Sclavii si aportul lor la economiile Americilor
 
Intre 1500 si 1810, pe teritoriul Americilor au fost adusi aproape 7,5 milioane de sclavi, pe teritoriul SUA urmand sa intre doar 350.000 dintre acestia, iar pana in 1870 au mai fost adusi alti 50.000. Totalul sclavilor africani care au fost adusi in Americi s-a ridical la 9,4 milioane, cei mai multi fiind trimisi in Caraibele non-spaniole (3,8 milioane). Indiferent de zona in care au fost vanduti si pusi la munca acestia au facut cele mai grele “meserii” pe spinarea lor ridicandu-se multe industrii.


 
Raspandirea populatiei in Europa de Est si Rusia
 
In anul 1500, populatia de pe teritoriul Romaniei numara 2 milioane de suflete, in timp ce Bulgaria avea 800.000. Polonia era, la acea vreme, cea mai populata regiune cu 4 milioane de locuitori. In Rusia, populatia atingea aproape 17 milioane. 200 de ani mai tarziu, pe teritoriul Cehoslovaiei traiau 4,5 milioane de oameni, acest numar ramanand neschimbat in ultimul secol, in timp ce pe teritoriul Romaniei, dupa o stagnare a numarului din 1500 pana in 1600, aceasta s-a majorat pana in 1700 cu inca jumatate de milion de oameni.
 
Polonia ajunsese la 6 milioane in 1700, iar Rusia la peste 26,5 milioane. In 1820, Rusia era mai populata decat intreaga regiune de est a Europei. Daca in Rusia erau aproape 55 de milioane de oameni, pe teritoriul regiunii de est a Europei traiau aproape 36,5 milioane.
 
In 1500, PIB-ul Europei de Est era de aproape 6,7 miliarde de dolari (la valoarea dolarului din 1990), in timp ce Rusia avea o economie de 8,45 miliarde de dolari. 320 de ani mai tarziu, PIB-ul zonei noastre ajungea la aproape 25 de miliarde de dolari, iar cel al Rusiei la 37,7 miliarde de dolari.


 
Cresterea economica a lumii, pe regiuni
 
Daca la nivelul anului 1000, Europa vestica avea un PIB care valora doar 10 miliarde de dolari, acesta a crescut pana la nivelul anului 1998, la aproape 7 trilioane de dolari. In schimb, Japonia, in aceeasi perioada de timp a avansat de la o productie de 3,2 miliarde de dolari, la aproximativ 2,6 trilioane de dolari.
 
Prin comparatie, Europa de Est, plus fosta URSS aveau un PIB de 5,4 miliarde de dolari, in anul 1000, apoi acesta ajungand la aproape 1,8 trilioane de dolari, o mie de ani mai tarziu.
 
Lucrarea “O perspectiva Milenara” a lui Angus Maddison, publicata in 2001, arata ca in anul 0 (potrivit calendarului crestin), lumea avea un PIB de 102,5 miliarde de dolari, iar o mie de ani mai tarziu aceasta ajunsese sa aiba un foarte mic avans, ridicandu-se la 116,8 miliarde de dolari. In 1820, PIB-ul mondial era de aproape 695 de miliarde de dolari, iar la nivelul anilor 2000, trecuse de cota de 33,7 trilioane de dolari.